Acum știm cu siguranță, regolitul lunar (aka sol lunar) este capabil să crească verdeață.

Dar plantele crescute în sol lunar mai tânăr sunt mai puțin stresate decât plantele crescute în sol mai matur. Rezultatele, care au fost publicate pe 12 mai în revista Communications Biology, sunt pași esențiali în înțelegerea modului în care viitorii rezidenți pe termen lung ai Lunii pot fi capabili să-și producă propria hrană și oxigen prin agricultura lunară. Aceste experimente sunt primele încercări de a crește plante în regolitul lunar real, mai degrabă decât în ​​simulant de sol.

1.Cum au reușit

Oamenii de știință fac istorie. Au început să crească plante în solul de pe Lună
Pixabay

„Este o veste foarte bună că plantele pot crește în solurile lunare.”, a declarat coautorul studiului Robert Ferl, un biolog spațial la Universitatea din Florida, în timpul unei conferințe de presă din 11 mai. Provocările pe care le-au întâmpinat plantele arată că „există o biologie foarte interesantă, biologie lunară, chimie biologică lunară, care nu a fost încă învățată.

Dar concluzia este că, până când nu a fost realizat efectiv, nimeni nu știa dacă plantele, în special rădăcinile plantelor, ar fi capabil să interacționeze cu soluri foarte ascuțite, foarte antagoniste pe care le prezintă regolitul lunar.”

2.Suprafața lunară este stresantă

Cercetătorii au semănat semințe de creson (Arabidopsis thaliana) în cantități mici de regolit conservat de pe locurile de aterizare Apollo 11, Apollo 12 și Apollo 17, precum și în simulant de sol lunar. Plantele Arabidopsis, care sunt înrudite cu muștarul, conopida, broccoli, kale și napi. Au fost cultivate într-o mare varietate de soluri și medii, inclusiv în spațiu.

„Este comestibil. Dar nu este deosebit de gustos.”, a spus autorul principal și biologul de plante Anna-Lisa Paul. „Învățăm multe lucruri care pot fi traduse în plante de cultură, uitându-ne la Arabidopsis.”

În plus, plantele Arabidopsis sunt mici și au un ciclu de creștere de aproximativ o lună. Ceea ce este ideal atunci când încercați să le creșteți în aproximativ o linguriță de regolit lunar.

3.Ce au descoperit

Cercetătorii au descoperit că toate cele trei soluri lunare erau capabile să crească plante, dar cu unele dificultăți. În comparație cu probele de control cultivate în sol simulant lunar, plantele crescute în regolitul lunar real au avut sisteme radiculare mai pipernicite. O creștere mai lentă și copertine de frunze mai puțin extinse și au prezentat, de asemenea, răspunsuri la stres. Cum ar fi pigmentarea frunzelor verde sau violet mai intens.

4.Site-urile lunare au diferențe cheie

Deși toate plantele crescute în solul lunar au fost stresate, unele au fost mai stresate decât altele. Plantele crescute în regolitul Apollo 11 au fost cele mai stresate. Iar plantele din regolitul Apollo 17 au fost cele mai puțin stresate.

Deși Apollo 11, Apollo 12 și Apollo 17 au aterizat toate în regiuni bazaltice ale lunii, siturile au prezentat câteva diferențe cheie. Regolitul de pe site-ul Apollo 11 este considerat a fi cel mai matur sol dintre cele trei. Situl a fost expus la suprafața lunară cel mai mult timp. Ceea ce a făcut ca solul său să fie deteriorat de vântul solar, razele cosmice și impactul micrometeoriților. Aceste procese de maturare pot modifica chimia, granularitatea și conținutul de sticlă al regolitului. Celelalte două site-uri au fost, de asemenea, „maturate” prin aceste procese. Dar într-o măsură mai mică, cel mai puțin Apollo 17.

5.Analize

Echipa a efectuat analize genetice asupra plantelor după 20 de zile de creștere. Și a constatat că plantele crescute cu regolit au prezentat răspunsuri la stres legate de sare, metale și specii reactive de oxigen. Aceste rezultate au sugerat că o mare parte din dificultatea plantelor a fost legată de diferențele chimice dintre regolitul lunar și simulantul de sol lunar. Cum ar fi starea de oxidare a fierului.

Fierul lunar tinde să fie într-o stare metalică ionizată. În timp ce solul simulant și pământul tind să conțină oxizi de fier care sunt mai ușor de accesat pentru plante. Fierul ionizat rezultă din interacțiunile cu vântul solar. Ceea ce explică de ce în cel mai matur sol, cel de la Apollo 11, au crescut cele mai stresate plante.