Răspândirea COVID-19 pare că nu afectează tot globul, în momentul de față există 5 state continentale și 12 insulare, unde nu a fost raportat niciun caz de coronavirus – unele dintre ele se poate să nu o facă niciodată.
În toată criza pandemiei de coronavirus, în care ne aflăm, suntem puși mereu la curent cu numărul îmbolnăvirilor. Asta este o modalitate de-a ne face să conștientizăm gradul pericolului la care am putea fi expuși. Însă, trebuie să luăm de fiecare dată în calcul că vorbim despre cazuri confirmate.
Cazurile confirmate nu reflectă numărul real al cazurilor de infectare cu virusul SARS CoV-2, astfel putem privi cu îndoială declarațiile oficiale cu privire la situația lor. Ce ar trebui să credem despre țările care nu au raportat cazuri? Nu sunt capabili să testeze? Mint? Sunt izolați?
Greu de spus dacă, eficiența unor state, poate merge până în punctul de a nu se expune deloc pericolului. Coreea de Nord nu a înregistrat cazuri până acum. Decizia de a închide granițele cu China încă din luna ianuarie, când țara vecină era în plină epidemie, s-ar spune că a salvat Coreea de Nord. Scepticismul specialiștilor la nivel global poate fi explicat de lacunele condamnabile pe care le are statul coreean. Un sistem medical slab, insuficiența metodelor de testare și, bineînțeles, nivelul de secretizare.
Situația din țări precum Yemenul, cea mai săracă țară arabă, este și singura unde nu sunt raportate cazuri de infectare. Este un semn de alarmă cu privire la evoluția sau involuția răspândirii virusului. Atât timp cât există țări, unde nu sunt resurse financiare necesare pentru abolirea pandemiei, suntem continuu expuși. Al doilea val de îmbolnăviri din China, este unul dintre cazurile asupra cărora experții privesc cu luare aminte.
Întârzierea României, ar fi trebuit ca până în prezent să vină cu multe compensații. Exemple de așa da și așa nu sunt în jurul nostru în număr foarte mare. Nepregătirea unor orașe sau județe nu își găsește motivație. Până în prezent trebuia să existe o industrie pusă într-o oarecare măsură la punct. Aprovizionarea cu materialele necesare ar fi trebuit să nu fie o problemă atât de mare. Din păcate la noi, lipsa de precauție a personalului medical și a persoanelor infectate, ridică un grad foarte mare de dificultate în lupta cu pandemia.
Impactul economic pe care îl are pandemia este cu atât mai crescut, atunci când state slab dezvoltate își vor menține granițele închise pe termen lung. Rămâne de văzut în viitorul apropiat care va fi situația acestora.
