Budismul. Moartea este un mare eveniment. Acesta este abordat diferit de religiile lumii. Spiritualitatea budistă abordează diferit aceste moment important al vieții omului. Până în momentul de față se înregistrează un număr de 400 de milioane de adepți ai acestei religii.
Budismul vs. Creștinism
Această religie se bazează pe învățăturile Siddhartha Gautama Sakyamuni Buda (563 î.e.n.- 483 î.e.n.). Datează din secolul al VI-lea î. Hr. Printre marii învățați ai acestei religii străvechi se numără personalități importante: Confucius (de la care s-a dezvoltat o altă religie), Lao Zi (daoism) și Mahavira (a întemeiat jainismul). Acesta descinde din religiile dharmice, alături de hinduism. „Buda Dharma” înseamnă „învățăturile Celui Luminat”.
Este o religie mamă, cum a fost și Creștinismul de la care s-au născut multe alte confesiuni și religii. De exemplu putem aminti împărțirea cea mai importantă: Catolicism, Ortodoxie și Protestantism. Ultima din urmă s-a rupt din Biserica Catolică. Biserica anglicană este o altă ramură a Creștinismului. Aceasta fiind o religie de tip neoprotestant, pentru aceste biserici neoprotestante putem aminti și adventismul sau baptismul.
Ce este Budismul?
Buda a fost un fiu de rege, adept al brahmanismului. Acesta a trăit, s-a căsătorit, a avut copilul în interiorul acestui palat. Astfel, într-o zi se produce un fenomen straniu. Buda simte nevoia să părăsească această casă pentru descoperirea lumii, pentru a se ilumina. Acest principiu al lumii trecătoare stă la baza religiei de brahmanice.
În brahmanism există patru principii după care se orientează în lume. Acestea sunt artha meditația maestrului (obţinerea de bunuri materiale), kama (dragostea erotică), dharma (respectarea legilor) şi mokşa (eliberarea).
„Pentru budişti, viaţa pământească a lui Buda nu are mare importanţă. El este doar un simbol cu implicaţii pentru viaţa religioasă. Gândirea religioasă budistă nu încurajează recapitularea vieţii pământeşti a lui Buda, deoarece el rămâne un arhetip, arhetipul omului iluminat, care se descoperă la diferite intervale de timp.
Întrucât budiştii acceptă transmigrarea, era normal să afirme că el nu a venit în lume doar o dată, în anul 560 î.e.n., ci a trecut prin mai multe renaşteri: ca animal, om şi zeu. Numai aşa a putut acumula experienţa religioasă de care dispunea. Viaţa lui s-a extins de-a lungul a trei eoni, adică 3×10, la care se adaugă 51 de zerouri”. Istoria Religiilor de A. Stan şi R. Rus.
Moartea în Budism
Budismul își formează imaginea asupra morții după algortimul hinduist. Potrivit credinței budiste sufletul nu dispare în urma morții. Acesta se reîncarnează într-o altă ființă. Aceste reîncărnari se fac în funcție de faptele rele comise în viețile anterioare.
