Politica rasială a Germaniei naziste se baza pe principiul unui țap ispășitor

Adevărata față a antisemitismului poate fi descoperită doar prin analiza biopolitică a acestui fenomen. Hannah Arendt este prima persoană care propune o analiză biopolitică. Politica rasială a Germaniei naziste se baza pe principiul unui țap ispășitor. Pentru a pune în mișcare un război, un mare proces de violență în mișcare este nevoie de capital.  comunității evreiești a fost faptul că au dispus de acest capital.

Sacrificiul lui Iisus Hristos era necesar pentru schimbarea unei paradigme sociale: evreul și stigmatul zeicidului

Ce se întâmplă atunci când un popor nu reușește să-L descopere pe Dumnezeu? Creștinismul, ca mare parte dintre religii, are la bază un act de violență. Sacrificiul lui Iisus Hristos era necesar pentru schimbarea unei paradigme sociale. Creștinul trăiește cu povara acestui sacrificiu. Pentru el alege Mântuitorul să se sacrifice, trebuie să înveți noua gândire prin care te vei raporta la realitate.

Trebuie să te schimbi pentru că Fiul lui Dumnezeu s-a sacrificat pentru tine, din cauza ta se ajunge la un asemenea sacrificiu, ai păcatul strămoșesc. Nesupunerea primordială este cea care face să devină necesar un sacrificiu divin. Dar cel mai mare păcat îi este dat celui care a comis zeicidul. Cea mai mare greșeală a evreului, în acest caz, este că nu a dispărut, după ce a comis zeicidul. Fără de care, ironic, porțile Edenului ar fi rămas închise. Iuda scapă de această ură pentru că se sinucide, astfel nu mai poate fi pedepsit, condamnându-se la chinul veșnic oricum. Ce face un adept al religiei iubirii cu cel care-i ucide zeul? Tolerează. Pentru că trebuie să ierți și să-ți iubești dușmanul.

Da, îl vei tolera, dar niciodată accepta în totalitate. Dar îți amintești de fiecare dată că Dumnezeu te va pedepsi când vei încălca limita aceasta. Fenomenul de știri false ajută mult la persecutarea evreilor în Evul Mediu, pentru că ei otrăvesc râurile și tot ei sunt cei care aduc ciuma. Pedeapsa divină asupra evreilor se răsfrânge și asupra celor nevinovați. Motiv pentru care trebuie să-i pedepsești la rândul tău, ca un fel de ofrandă adusă zeului tău care, în mod paradoxal, este un mare iubitor de oameni. Medievalii repetă același comportament evocat în vechiul testament, unde eliberarea evreilor se face din teama egiptenilor de a nu fi distruși.

„Originile totalitarismului” Teoria Hannei Arendt: țapul ispășitor

„Originile totalitarismului” oferă o analiză biopolitică a acestui fenomen, prin care se înțelege adevărata gravitate a situației. Miza lucrării lui Arendt este să explice de ce s-a ajuns în acest punct și, poate cel mai dureros aspect, faptul că se putea evita un asemenea episod tragic. Un punct foarte important, atins de Hannah Arendt, este faptul că ura trebuia îndreptată asupra unei comunități de pe urma căreia se puteau obține anumite beneficii.

Un antisemit pretindea că evreii provocaseră războiul. Cineva i-ar fi replicat: „Da, evreii şi bicicliştii.” „De ce bicicliştii?” întreabă primul. „De ce evreii?” răspunde celălalt.” Era nevoie de capital pentru pornirea unui război.

În vremea proximă venirii la putere a nazismului se accentuează și mai mult antisemitismul. Se creează mobilul pe care să se pună bazele naționalismul extremist, trebuie să se creeze comuniunea unei grupări împotriva unui rău. Masele sunt formate din oameni eliberați de curând. Se țin discursuri și se aduc dovezi despre natura bolnavă a poporului evreu. Cuvântul are o putere foarte mare în formarea istoriei.

Miza lucrării lui Arendt este să explice de ce s-a ajuns în acest punct și, poate cel mai dureros aspect, faptul că se putea evita un asemnea episod tragic. Un punct foarte important, atins de Hannah Arendt, este faptul că ura trebuia îndreptată asupra unei comunități de pe urma căreia se puteau obține anumite beneficii. Evreii sunt cel mai bun țap ispășitor pentru demararea unui fenomen de violență extremă. „Un antisemit pretindea că evreii provocaseră războiul. Cineva i-ar fi replicat: „Da, evreii şi bicicliştii.” „De ce bicicliştii?” întreabă primul. „De ce evreii?” răspunde celălalt.” Era nevoie de capital pentru pornirea unui război.

Lupta împotriva „răului evreiesc” are trei paliere de dezvoltare. „Teoria că evreii sunt întotdeauna ţapul ispăşitor implică de fapt că ţapul ispăşitor ar putea fi, la fel de bine, şi altcineva. Ea susţine inocenţa perfectă a victimei; o inocenţă care insinuează nu numai că nu s-a făcut niciun rău, dar şi că nu s-a făcut nimic care să poată fi pus în vreo legătură posibilă cu problema în discuţie.”

Națiunea în națiune

Egalitatea spre care se îndreaptă omul modern, nu putea fi încetinită de evreii care-și formaseră propria națiune în marea națiune, o societate care trebuia să aducă pentru toți cu șanse egale. Din nou, evreul joacă, rolul de țap ispășitor. Dacă în Evul Mediu, otrăvea râuri și aducea ciumă, acum devenea o piedică în calea instituirii „cetății ideale”.

Evreii erau deja imunizați față de un comportament care-i exclude din ordinea societății. Astfel marile acuze aduse acestora sunt primite fără nicio reacție din partea acestora. Un gânditor progresist, liberal, recunoștea în evrei comportamentul de tip feudal al „națiunii evreiești”. Din această idee de națiune în națiune va prinde contur ideea de parazit al societății pentru care societatea era sacrificată:

„În timpul Revoluției Franceze și după aceea, clerul francez și aristrocrații francezi și-au adăugat vocile la sentimentele generale antievreiești, chiar dacă nu pentru alte motive sau pentru motive mai materiale. Ei au acuzat guvernul revoluționar de a fi ordonat vânzarea proprietăților clericale pentru a-i plăti <<pe evreii și pe negustorii cărora le este îndatorat guvernul.>>”

Concluzie

Pretextele antisemitismului se împart în: religios, economic și manipularea maselor prin intermediul cuvântului, opresiunea efectivă va fi mai puțin necesară, frica oamenilor este mai puțin puternică decât loialitatea credinței. Susceptibilitatea oamenilor convinși de posibilitatea atingerii egalității de șanse este ea mai bună armă. Pentru început contează foarte mult condiția evreului în Evul Mediu, cel investit cu povara zeicidului în spatele căruia se pune nevoia excluderii lor din metabolismul noi societăți a egalității.