Andi Moisescu a povestit, în cadrul Podcastului cu numărul 12 de pe canalul de youtube al lui Micutzu` despre începuturile carierei sale. Multe din micile întâmplări privesc societatea din România imediat după 1989.
Întrebat cum a debutat în carieră, a spus că a fost nevoit să facă rost de bani pentru a se duce la mare. La numai 17 ani, împreună cu un coleg de clasă a reușit să găsească o modalitate inedită de a face rost de suma necesară unei vacanțe. S-au hotărât să vândă ziare.
„Eram în clasa 11, ne gândeam cu drag că am vrea să mergem la mare, dar imediat după 90 s-au petrecut în fabricile din România niște cutremure financiare, în sensul în are nu era clar dacă unii oameni au ce să ia și maică-mea m-a anunțat în anul ăla că din păcate n-o să mă poate ajuta cu nimic în vara aia. Eu cu un coleg de clasă am vorbit despre ce ar trebui să facem ceva, să producem un ban.”
După mai mult timp de gândire au reușit să găsească o soluție inedită pentru a putea vinde ziarele.
„Mi-am amintit de filmul Pistruiatul, ăla striga titlurile ziarelor. Am zis hai să fac și eu asta, am deschis ziarul și nu îmi convenea niciun titlu. Atunci am inventat eu un titlu pe care l-am considerat eu atrăgător, era un articol care vorbea despre posibilitatea unor cutremure în Europa de Est și în România. Și scria la un moment dat textual, negru pe alb „cutremur în România, ar putea să fie…” Gata. Perfect, i-am găsit titlu. M-am întors la Piața Romană la gura de metrou, ieșirea dinspre grădiniță, pe vechi, actualmente MC, m-am pus cu ziarele și am început să strig. Prima dată a fost șoc, că nimeni nu striga. S-a făcut buluc în jur, le-am dat pe toate din prima zi. Și el la fel [colegul] Mă învățasem, auzeam când venea metroul, și atunci strigam, în rest mă odihneam. După ne-am zis, asta e o sursă mișto de venit și am continuat.”
Au început un business despre care nu aveau foarte multe informații. Influențați de modelul american al băieților care vând ziare, au vrut să facă același lucru, s-au interesat cum ar putea face asta:
„Ne-am dat seama că se vând ziarele bine și atunci am zis hai, să vindem și noi ziare. Noi eram principalii cumpărători. Și ăsta a zis „de ce nu? Ia să ne interesăm” Și am vorbit nu știu cum printr-o relație a ajuns el și a aflat că putem să vindem ziare, uite că sunt două modalități. Te duci cu banii jos, cumperi ziarele și îți rămân ție mai mulți bani. Fie, lași buletinul, îți dau ziarele și aduci banii după, dar primești mai puțin. Trei lei costa ziarul, și dacă lăsam buletinul și după aduceam banii, nouă ne rămânea 1 leu din ziar sau 50 de bani. Dacă plăteam toate ziarele cu banii jos, practic, nu plăteam toată sumă, pentru că nouă ne rămâneau 1,50 lei. Ne-am hotărât să ne împrumutăm de bani și să luăm 3 000 de ziare cu banii jos. Vizual nu îmi dădeam seama cât înseamnă… Bă, când am ajuns la tipografia Universu`, actualmente Apolo 111, 4 jumate dimineața… am ajuns… „ce vreți, mă?” „Să cumpărăm 3000 de ziare.” „Păi și cum faceți? Banii îi aveți?” le-am dat banii, îți dai seama cum s-au uitat ăia, aveam 17 ani. Bă, și când ne-au adus ăia ziarele… Bă, atunci am văzut pentru prima oară cât înseamnă 500 de ziare. Tăticule, 500 de ziare la săptămânal, perfect presat [e imens]. Se tipărea, cred că cu plumb, că se lua… Primul lucru când le-am văzut, îți dai seama că am paralizat.”
Plecați la drum fără niciun plac găsirea unui loc de vânzare a fost mult mai complicat. În prima zi au reușit sî vândă câteva ziare.
„Ne-am dus în Piața Universității, dar băieții de acolo ne-au ușchit repede. Am stat eu și m-am gândit, am crezut că gata, îi rupem pe ăștia acum. Am zis „mergem la metrou între stațiile de metrou Piața Unirii 1 și 2, unde e culoarul ăla. Zic, „frățioare lumea se vântură între ele, rupem!” Mă duc cu ăsta, în primul rând că trăgea acolo un curent, te lua cu totul, noroc că aveam ziarele alea grele după noi. Am desfăcut unul, proastă idee. După aia a trebuit să îl car așa cum era… Nu am vândut nimic, am încercat și pe peron că acolo mi se părea că lumea stă și așteaptă, dar ne-a gonit unul de la metrou. Am plecat și de acolo și am ieșit. Băi și am cărat alea până am ajuns la Piața Romană cu alea după noi. Eram nemâncați, nebăuți, cred că am vândut un ziar sau 2, la ora 2 am cedat. Hai, să plecăm și vorbim diseară.”
Juratul de la „Românii au talent” a debutat în radio ca dj, a devenit celebru la un concurs de pe postul „Radio Unifan”. Prima sa apariție a fost la Radio Costinești apoi la Fun Radio și în final la Pro FM.
În cadrul aceluiaşi podcast a declarat că noua generație este fundamental diferită de celelate generații datorită puterii lor de a se adresa publicului. Timiditatea fiind unul dintre impedimentele sale. De asemenea, a mai spus că își încurajează copiii să fie liberi mereu. Considerând că libertatea este factorul cheie în reușita în viață.
