Afacerea Dreyfus se referă la un eveniment deloc onorabil în istoria Franței. Republica moderată franceză a trecut printr-o perioadă de criză în intervalul 1879-1899. Situația de criză s-a născut pe fondul mai multor catastrofe de ordin militar, a neajunsurilor economice și a atentatelor anarhiste (Ravachol sau Auguste Vaillant). Apogeul crizei a fost atins cu asasinarea  preşedintelui Sadi Carnot de către Caserio în 1894.

Reclamă

„Parisul a fost, pe drept cuvânt, numit la capitale du dixneuvieme siecle (Walter Benjamin). Încărcat de promisiuni, secolul al XIX-lea a început cu Revoluţia Franceză, timp de mai bine de o sută de ani a asistat lupta vană împotriva degenerării aşa-numitului citoyen în aşanumitul bourgeois, şi-a atins nadirul în Afacerea Dreyfus şi a mai primit apoi paisprezece ani de răgaz morbid.” Hannah Arendt în „Originile Totalitarismului”.

Reclamă

Alfred Dreyfus era fiul unui om de afaceri, un alsacian cu origini evreiești. Acesta își face propria filatură de bumbac. Un mod de a face bani și de a opțiune un alt statut social. Pentru că la coșul de gunoi se găsește un comunicat al spionilor pe data de  27 septembrie 1894. Angajații anunță autoritățile. Astfel Alfred Dreyfus este acuzat pe nedrept de spionaj.

„Exact opusul îl constituie adevărul în ce priveşte antisemitismul francez. Afacerea Dreyfus scoate la lumină toate celelalte elemente ale antisemitismului secolului al XIX-lea, în aspectele sale pur ideologice şi politice; ea este apogeul antisemitismului care s-a dezvoltat din condiţiile speciale ale statului naţional. Cu toate acestea, forma sa violentă a prefigurat evoluţiile ulterioare, astfel încât actorii principali ai afacerii par, uneori, să organizeze o uriaşă repetiţie generală pentru un spectacol care a trebuit să fie amânat mai bine de trei decenii.” Hannah Arendt în „Originile Totalitarismului”.

Acuzarea lui Alfred Dreyfus

Pe baza unui argument superfluu se dispune acuzarea lui Alfred Dreyfus. Sub pretextul că scrisul de pe memorandumul anonim se aseamănă cu cel al lui Dreyfus se pornește o întreagă orchestrare a acuzării. Generalul Auguste Mercier, ministrul de război, ordonă comandantului Hubert Henry să facă un dosar despre căpitanul Dreyfus, plin de date eronate.

Pe data de 22 decembrie Alfred Dreyfus este judecat sub acuzația de înaltă trădare. Acesta era de puțin timp ofiţer. Singurul ofițer evreu intrat de curând în statul major. Judecătorul a fost, pe parcursul procesului, destabilizat din convingerea vinovăției lui Dreyfus. Dosarul secret a fost cel care l-a condamnat pe tânărul industriaș.

Mathieu Dreyfus, fratele său, a făcut publică situația acuzării lui Alfred. În primăvara 1896 noul șef de poliție tinde să creadă că vinovatul este de fapt altul. Vicepresedintele senatului, Auguste Scheurer-Kestner a încercat să obțină revizuirea cazului lui Alfred Dreyfus, fără succes din păcate.

În anul 1906 Dreyfus  este reabilitat. I se permite întoarcerea în armată. A fost promovat ca șef de batalion și ofițer al Legiunii de onoare. Cu toate acestea răul fusese făcut. antisemitismul prinsese amploare. Partizanii mișcării de stânga speculaseră acest moment. Afacerea Dreyfus a născut două tipuri de convingeri. Detractorii îl ponegreau pe Dreyfus dar și pe evrei. Pe de altă parte existau și susținătorii ai cauzei lui Dreyfus, cei care credeau sincer în nevinovăția tânărului.