Nazismul – ura rasială. O importanță deosebită a fost deținută de către „‹‹Pogramul în douăzeci și cinci de puncte››” care a fost proclamat la data de 24 februarie, anul 1920. Acesta abordează creionarea definirii naționalității germanice prin concepte precum: rasă, sânge, cât și contestarea statutului de german deținut de către evreii germani, implicând, totodată, debutul clădirii unui popor centralizat.

Reclamă

Nazismul are la bază obsesia epurării rasei.

Adolf Hitler percepe totalitarismul ca reprezentând o unealtă prin care își poate realiza viziunea mitică ce este exemplificată încă din anul 1925 în lucrarea sa „Mein Kampf”. Această viziune clădea o idee centrală: superioritatea la un nivel absolut al rasei ariene din care făceau parte atât germanii, cât și popoarele nordice, acțiune realizabilă prin intermediul dizolvării acelor rase inferioare (evrei, slavi, cât și țigani) și, totodată, prin masacrarea părților atrofiate (acestea erau reprezentate de către ființele umane cu dizabilități atât la nivel fizic, cât și la nivel psihic, dar și de către homosexuali).

„Mein Kampf” constituie lucrarea de temelie a neonaziștilor.

Este publicată în două volume, 1925 și, respectiv, 1926. În conținutul acestei cărți, Hitler, denaturând teoria ce aparține lui Darwin ce vizează evoluționismul, accentuează ideea egalității între rasă și specie.

Hitler percepe evreii ca principalul impediment al națiunii germane, iar sub această idee, Adolf mărturisește că Germania a pierdut bătălia în Primul Război Mondial din cauza existenței conspirației de natură iudeo-bolșevică.
Nazismul german a reprezentat o ideologie ce nutrea pentru rasism. Una dintre ideile centrale în jurul căreia acesta își clădea bazele era constituită de concepția conform căreia rasa este o componentă considerabilă, chiar fundamentală, a ființelor umane. Credința aceasta este, cu desăvârșire, vădită în interiorul perspectivei deținute de către naziști cu privire atât la libertate, cât și la natura umană. Credința, exemplificată mai sus, ilustrează o semnificativă porțiune din ceea ce înseamnă nucleul nazismului, și-anume: „o rasă este ereditar superioară altora”.

De asemenea, nazismul german deține valențe similare împărtășite și de fascismul italian: spre exemplu, cultivau ura în privința comunismului, dar și împotriva socialismului. Ambele ideologii politice declarau, într-un mod evident, aceeași viziune asupra maselor, care, datorită intermediarilor următori: îndoctrinarea, cât și propaganda, se cuveneau să se înroleze într-o poziție de supunere în raport cu voința conducătorului.

Totodată, aceste puncte de asemănare erau vizibile și în cadrul judecății de natură organică a societății, iar, la fel de accentuat, era și spiritul naționalist și totalitarist și, nu în ultimul rând, sacrificiul, necesitatea ordinii și apelul la armată. Mai mult, ambii lideri (atât Hitler, cât și Mussolini) nu prezentau un interes însemnat cu privire la economie, deoarece aceștia credeau că teritoriile țărilor deținute de către ei fabricau, într-un procent satisfăcător, atât arme, cât și alte diferite materiale utilizate în cadrul unor posibile războaie.

Partidul Nazist a căpătat, în cadrul denumirii sale și termenul „‹‹socialist››.”

Nazismul – ura rasială. Fără doar și poate, acest termen utilizat de către Hitler simboliza doar o altă dimensiune, un nume nou acordat naționalismului. Un lucru este evident: Hitler nu era un adept al socialismului în nici o utilizare frecventă și, chiar, în nici un sens, după cum și mărturisește acesta într-un discurs de-al său:

„Orice idee cu adevărat națională este până la urmă socială, deci cel care este pregătit în mod cât mai complet să adopte cauza poporului său nu cunoaște cu adevărat nici un alt ideal mai înalt decât acesta – de prosperitate a poporului – […] și care nu are nimic în lume mai scump decât această Germanie, poporul și pâmântul ei, pământ și popor, acesta este un socialist…(el) nu este doar un socialist pur și simplu, ci este un naționalist în sensul cel mai înalt al acestui cuvât.”

Potrivit viziunii sale, nu orice ființă umană care se năștea în cadrul statului german era inclusă în ceea ce purta numele de națiune.

Cu alte cuvinte, doar persoanele născute în interiorul unei categorii de tip rasial și care făceau parte din așa-numitul Volk german. Ideologia nazistă poate, fi definită, astfel, într-o formulă sugestivă: „fascism + rasism = nazism” .

Nazismul – ura rasială. Teoriile rasiste și-au făcut prezentă existența de o perioadă de timp semnificativă, dar au căpătat prepoderență în secolul al XIX-lea, datorită trudei depuse de către o multitudine de gânditori care se plasau împotriva iluminismului, printre care se numără și Joseph-Arthur de Gobineau. Acesta considera că, în ultimă instanță, elementul cheie care poate provoca atât creșterea, cât și reducerea civilizațiilor este reprezentat de către rasă.

Totodată, consideră că prăbușirea, spre exemplu, a mărețului Imperiu Roman, cât și faptul că a pierdut din vitalitate, din putere, și, în final, a fost devastat este rezultatul mixturii raselor. Deci, ideea sa fundamentală este următoarea: o națiune are capacitatea să obțină puterea atunci când structura sa de natură rasială este atât pretensivă, cât și, fără doar și poate, pură.

Altfel, odată ce capacitatea de control este extinsă, în momentul devenirii unui imperiu, structura rasială de origine va cunoaște instabilitate, acțiune datorată îmbinării cu alte diferite rase, care nu au fost modelate într-un mod egal.

Nazismul – ura rasială. Joseph-Arthur de Gobineau prezenta un model ce aparținea naturii, dar care ar fi necesar să se bucure de apreciere și în cadrul societății. Modelul constă în ideea următoare: rasa albă se clasează pe o treaptă superioară față de cea galbenă, iar cea din urmă se înscrie, de asemenea, într-un raport de superioritate față de rasa neagră. Acest lucru va conduce la distrugerea imperiului, un imperiu care nu mai este superior, inapt pentru a-și păstra identitatea, echilibrul și puterea, după cum menționează și în lucrarea sa, „Eseu asupra inegalității raselor”:

„Dacă rasele umane ar fi egale între ele, istoria ne-ar prezenta un tablou impresionant, magnific și glorios. Toate inteligente, toate cu ochii deschiși asupra veritabilelor lor interese, toate la fel de abile în găsirea mijloacelor de a învinge, ele ar fi înveselit fața pământului printr-o mulțime de civilizații simultane și la fel de înfloritoare.”

Nazismul – ura rasială. Adolf Hitler, alături de partizanii ideilor sale, consideră un act esențial al vieții omenești faptul că ființele umane provin din distincte rase. Granițele care deosebesc o rasă de altă rasă trasează un destin, o poziție, sau, chiar, un rol în viață. Astfel, se accentuează ideea conform căreia nu își face simțită prezența o „‹‹natură umană universală››”.

Hitleriștii difuzează, astfel, „mitul rasei pure, gonind pe Evreii din Germania ca unii ce constitue o rasă inferioară, spurcată, și un grav pericol pentru puritatea lor.”
Acest mit al arienilor este asociat cu cel solar, după cum precizează Jean-Luc Nancy și PH. Lacoue-Labarthe în lucrarea „Mitul nazist”: „De ce arienii? Pentru că ei sînt purtătorii mitului solar. Ei sînt purtătorii acestui mit întrucît, pentru popoarele Nordului, spectacolul soarelui este impresionant pe măsura rarității sale. Mitul arian este mitul solar, opus miturilor Nopții, divinităților htoniene. De unde și simbolurile solare și zvastica.”