Actorul britanic Robert Powell a mărturisti în repetate rânduri că a fost profund afectat de interpretarea lui Iisus. Chiar în timpul filmărilor, convingerile sale de până atunci, au început să-și piardă din amploare.
„Eram doar eu și echipa de filmare, alături de ceilalți actori. Eram toți emoționați și plângeam, iar eu îmi auzeam vocea ca un ecou printre acei munți. Cred că acea scenă este cel mai bine scrisă din istorie.”
Era un ateu convins pe timpul filmărilor pentru „Iisus din Nazaret” în regia lui Franco Zeffirelli. Însă, impactul acestei experiențe, a fost unul definitoriu, traumatizant de-a dreptul. După terminarea filmărilor ajunsese să creadă că este într-adevăr un trimis al Domnului. A fost nevoit să facă tratament pentru a se recupera. Ieșit din sindromul mesianic și-a continuat cariera.
Poate cea mai neobișnuită schimbare a privit chiar viața lui personală. A fost nevoit să se căsătorească cu iubita lui de la acea vreme. Zeffirelli nu a vrut ca starul care-l întruchipează pe Mântuitor să trăiască în păcat.
Regizorul a spus că privirea blândă a fost cea care l-a convins să-l aleagă pe actor. Unul dintre sfaturile legate de tehnica actoricească, vizau însăși privirea deosebită a actorului, menită să sfâșie orice inimă împietrită. Zeffirelli i-a spus să nu clipească atunci când filmează pentru că așa, privirea lui, poate să emoționeze cu atât mai mult.
„Nici măcar nu m-am dus la preselecție, dintr-o aroganță tipică celor de vârsta mea. În cele din urmă am făcut un test. Când m-am uitat în oglindă, mi-am dat seama că mă uit cu adevărat la Iisus. A fost ceva magic. De la păr și până la siluetă, eram Iisus Hristos. A fost un moment incredibil.” declara Powell într-un interviu din 2000.
Interpetarea lui Robert Powell rămas de neegalat după mai bine de 40 de ani de la lansarea celebrului film. A fost înzestrat cu o privire și candoare care au dărâmat importanța talentului sau a experienței. Regizorul italian l-a ales în schimbul unui actor mare, inițial i-ar fi avut în vedere pe Al Pacino sau Dustin Hoffman.
Sindromul mesianic afectează foarte multe persoane, indiferent de sexul acesteia. În general persoana respectivă are un comportament matern sau patern. Au impresia că viața dusă în păcat sau neglijență a partenerului de viață reprezintă o povară pe care trebuie să o poarte ei. Respectivii încep să trăiască având acest sentiment, de cele mai multe ori, în urma vizitelor „Locurilor sfinte”.