Imperiul Roman este renumit pentru cele mai mari ospețe.

Cu toate acestea avem imagini care nu respectă cu fidelitatea realitatea meselor de vază ale romanilor. Există foarte multe scrieri care distorsionează realitatea. Scriitorii fiind la rândul lor simpatizanți sau detractori ale diferitelor personalități istorice. Oamenii de stat la masa cărora erau invitați pentru ospețe le puteau fi dragi, oferind un laudatio de toată frumusețea.

Athenaeus, Petronius, Plutarh, Seneca sau Plinius oferă detalii gastronomice în operele lor. Din păcate nu oferă detalii demne de luat în seamă. Pentru că nu era o meserie pe care o stăpâneau, găsim informații lipsite de profesionalism. Despre Apicius nu putem fi siguri că oferea informații bune, mulți specialiști tind să creadă că nu ar fi autorul propriu-zis al cărților de bucate.

Apicius între realitate și mit

În istoria Imperiului Roman au existat mai multe personalități cu numele de Apicius. Primul Apicius menționat în istoria Imperiului Roman a trăit în anul 100 î. Hr. Cel mai apropiat de era noastră a fost un anume M. Gavius Apicius, căruia i se atribuie și opera De Re Coquinaria. Al doilea Apicius a trăit sub conducerea lui Augustus și a împăratului Tiberius, adică în intervalul 80 î. Hr – 40 d.Hr. Un lucru foarte important în datarea celor doi este că amândoi erau recunoscuți drept specialiști în ale bucătăriei. Era considerați gastronomi foarte pricepuți.

Cartea de bucate a lui Apicius pare să fi fost mai degrabă o culegere de rețete care a fost denumită așa în cinstea lui. În ciuda neclarităților cu privire la paternitatea cărții de rețete, Apicius era un adevărat cunoscător în domeniu. Potrivit miturilor create în jurul său era un pasionat teribil al domeniului. Cheltuia averi pentru a experimenta și a descoperi noi rețete. Se spune că era atât de implicat încât și-ar fi sacrificat întreaga avere. Când ar fi ajuns aproape de-a fi sărăcit, a decis să-și curme existența.

Roma și ospețele sale

M. Gavius Apicius a trăit în perioada Romei Imperiale când era cea mai înfloritoare vreme a Imperiului. Pe atunci o masă era compusă din trei părți gustatio-aperitiv, felul principal (primae mensae) şi desert (secundae mensae).

Bogații Imperiului reușeau să aducă la mesele lor multe preparate. Apicius aduce în atenția cititorului rețete complexe cu ingrediente fel de fel.  Alimentaţia romană era compusă mai mult din cereale, fructe şi legume. Un meniu specific mediteraneean. Carnea şi peştele erau găsite numai la cei bogaţi.