Fotografia cu cea mai mare valoare din lume se bucură de mulți câștigători ai premiului Nobel. Considerată fotografia cu „cel mai mare iQ”, surprinde întâlnirea celor mai luminate minți. Realizarea ei a avut loc în anul 1927, unind cei mai importanți oameni de știință ai secolului XX. Acest moment unic în istoria lumii se datorează chimistul belgian Ernest Solvay. Cel care a inițiat fenomenul conferințelor mondiale. La un an după acest eveniment va înființa și „Institutul pentru Fizică şi Chimie Solvay”.

Tipicul acestor conferințe prevedea ca la finalul lor să se facă o fotografie de grup. Fotografia considerată cea mai valoroasă este făcută la a V- a conferință. Sunt cuprinse 29 de personalități marcante ale lumii. Un număr de 17 dintre ei sunt câștigători ai Premiului Nobel. Putem aminti pe  Erwin Schrödinger, Marie Curie, Albert Einstein sau Heisenberg. Sunt doar câteva nume care au schimbat mersul omenirii.

Contribuția imensă

Conferința a reușit să păstreze mărturia celei mai importante întâlniri. Subiectul de dezbatere a fost noua teorie cuantică. Au fost dezbateri care porneau de la direcțiile fiecărui om de știință în parte. S-au pornit dezbateri pe baza realismului științific (bine dezvoltat de Karl Popper), intrumentalismului (știința este doar un instrument). Poate cel mai savuros detaliu este legat de Marie Curie. Singura femeie dintre marea de oameni de știință dar și singura cu două Premii Nobel. O fotografie cât toate fotografiile lumii.

Au existat două grupe. Fiecare în parte atribuind o altă premisă științei. Au fost cei mai riguroși Charles Pierce și Karl Popper. Einstein a pornit o întreagă dezbatere cu realiștii științifici. Acesta a avut o întreagă dezbatere cu Bohr. Fizicianul relativist a spus că există o ordine anume a lumii, nimic nu este aleatoriu. Moment în care Bohr a replicat „Einstein, încetează să îi spui lui Dumnezeu ce să facă”.

Primul postulat al lui Bohr

 Primul postulat a fost introdus pentru explicarea stabilităţii atomului. El este în contradicţie cu fizica clasică. Conform teoriilor acesteia, o sarcină electrică în mişcare accelerată emite radiaţie electromagnetică. Aceasta ar duce la scăderea energiei sistemului, iar traiectoria circulară a electronului ar avea raza din ce în ce mai mică, până când acesta ar „cădea” pe nucleu. Experimental se constată, însă, că atomul este stabil şi are anumite stări în care energia să se menţină constantă.