Poetul a fost o persoană marcantă în viața poetei, aceasta îl ajuta foarte mult să scrie. Se pare că în ultimul timp poeziile sale, îi erau dictate pentru a le scrie în locul lui. Gabriela a ajuns să fie muza lui Nichita Stănescu, volumul de poezii „O viziune a sentimentelor”, i-ar fi dedicat ei.
Din păcate totul a luat o întorsătură foarte urâtă, se pare artistul ar fi cel care a condus către despărțirea acestora.
„Totul a mers cum a mers o perioadă de timp, dar porcul de mine m-am încurcat cu alta din motive pe care nu le pot înţelege nici acum … am fost un porc cu P mare. Din momentul în care m-a dibuit, clişeul minunat pe care ţi l-am descris s-a stricat ca un joc de domino şi totul a devenit dificil. Scumpa mea, iubirea mea, nu mai avea încredere în mine şi pe bună dreptate.
Iubirea față de Gabriela Melinescu la ținut departe de gândul unei căsătorii. Probabil avea convingerea că o nouă oficializare ar distruge din nou echilibrul emoțional dintre el și iubita lui, considerând-o marea lui iubire. Nichita Stănescu a rămas alături de ea timp de 10 ani. Acesta mărturisea prietenului său că a fost o iubire strivitoare, complicată dar fascinantă din toate punctele de vedere.
„Am avut şi eu o mare iubire totală, dusă nu până la capăt ci până în pânzele albe ale capătului. Faptul că ne iubeam ca disperaţii şi eram în stare de orice unul pentru altul a făcut din relaţia mea cu Gabriela o poveste de dragoste şi sex irepetabilă. (…) Ce a existat însă între mine şi Gabriela s-a dovedit a fi unic. Îmi aduc şi acum aminte de buzele ei, de pielea ei, de formele minunate de care era suficient numai să mă apropii fără să le ating ca să mă fascineze. Doamne, ce frumos era, de ce a trebuit să se termine? … De ce a ars totul atât de repede?“
Cu toate acestea, după încheierea poveștii dintre cei doi, poetul s-a recăsătorit cu Dora, soția mai tânără cu 20 de ani decât el. Gabriela Melinescu s-a stabilit în Suedia, s-a recăsătorit la rândul ei. A declarat despre iubirea dintre ea și Nichita Stănescu că iubirea dintre doi creatori este imposibilă.
„Doi creatori nu prea pot convieţui. Era foarte greu de trăit cu un om care era un panteon întreg de persoane.”
Există multe iubiri celebre, trăite sub semnul patimei, unele dintre ele mențin clișeul de „până la adânci bătrâneți”, altele, nerespectând nicio normă, evoluează într-un mod inedit. Poetului Nichita Stănescu i-au trebuit mai mulți ani până să o întâlnească pe Gabriela Melinescu. Până la întâlnirea cu ea, acesta suferise destule decepții.
Poetul avusese două căsătorii cu final nereușite. Fire pătimașă, acesta a iubit-o foarte mult, în adolescența sa pe Magdalena Petrescu, s-au căsătorit când Nichita avea 19 ani. Era sora celui mai bun prieten, o dragoste care a durat pentru numai un an. Doina Ciurea, fosta iubită a lui Nicolae Labiş, căsnicia lor a durat aproape 20 de ani, divorțul a durat foarte mult pentru că îndrăgostitul decepționat, evita tribunalele.
Volum de poezii „O viziune a sentimentelor” a fost publicat în anul 1964. Poezia „Leoaică tânără iubirea” surprinde povestea fascinantă de dragoste a celor doi.
„Leoaica tânără, iubirea/ mi-ai sărit în faţă./ Mă pândise-n încordare/ mai demult./ Colţii albi mi i-a înfipt în faţă,/ m-a muşcat leoaica, azi, de faţă./ Şi deodata-n jurul meu, natura/ se făcu un cerc, de-a-dura,/ când mai larg, când mai aproape,/ca o strângere de ape./ Şi privirea-n sus ţişni,/ curcubeu tăiat în două,/ şi auzul o-ntâlni/ tocmai lângă ciocârlii./ Mi-am dus mâna la sprânceană,/ la tâmplă şi la bărbie,/ dar mâna nu le mai ştie./ Şi alunecă-n neştire/ pe-un deşert în strălucire,/ peste care trece-alene/ o leoaică arămie/ cu mişcările viclene,/ încă-o vreme,/ şi-ncă-o vreme…”