De la descoperirea penicilinei în 1928, antibioticele au fost un instrument indispensabil, atât în medicina umană, cât și în medicina veterinară. De atunci, timp de aproximativ 70 de ani, acest instrument și-a pierdut lent eficacitatea, din cauza dezvoltării și răspândirii rezistenței antimicrobiene. În acest sens, sectorul zootehnic își asumă responsabilitatea. Dar, cum poate fi depășit pragul de acum și cum poate fi gestionată rezistența antimicrobiană în fermă? La aceste două întrebări au încercat să răspundă Dr. Henning Gerstenkorn și Dr. Inge Heinz, în studiul cu titlul ” Make bacteria prone to antibiotics again”, publicat recent de All About Feed.
Inamicul nr. 1: Superbacteriile
Dezvoltarea și răspândirea rezistenței antimicrobiene (AMR) reprezintă o problemă tot mai mare. Dar AMR nu este un fenomen nou. Pot fi găsite bacterii rezistente chiar și cu patru milioane de ani vechime! În cursul evoluției, mutațiile incidentale din genom au condus la o rezistență împotriva substanțelor antibacteriene produse de alte organisme din și în mediul lor sau prin ele însele. Bacteria cu noua informație genetică poate produce, de exemplu, o enzimă care distruge sau inactivează antibioticul; de exemplu beta-lactamaza din ESBL, producătoare de E. coli.
Cu alte cuvinte, pot fi posibile multe evenimente, începând de la mecanismele de descărcare și până la eliminarea țintă a antibioticului în celula bacteriană. Toate aceste mecanisme de rezistență sunt reglementate de așa-numitele gene de rezistență. Aceste gene de rezistență pot fi transferate de la celula mamă, la celula fiică, prin divizare, dar și de la o tulpină la alta, prin transfer de plasmidă orizontală.
Plasmidele sunt mici molecule de ADN care sunt independente de ADN-ul principal. Acestea conțin deseori informații care pot favoriza supraviețuirea organismului, cum ar fi rezistența la antibiotice. Desigur, nu este bine să avem bacterii rezistente la o clasă de antibiotice este rău, dar răspândirea globală a bacteriilor rezistente la antibiotice multiple, așa numiții ”superbugs”, adică, superbacteriile, sunt și mai rele. Ca exemplu, putem aminti că într-un izolat de E. coli, rezistent la colistină, analizat în China în 2017, a fost găsită o plasmidă cu 19 gene de rezistență la antibiotice.
Obținerea controlului
Este foarte important să se obțină controlul asupra problemei rezistenței la antibiotice. În caz contrar, în fiecare an mai mulți oameni vor muri din cauza infecțiilor cauzate de germeni rezistenți. Dar cum? Faptul este că bacteriile, rezistente la un anumit antibiotic au un avantaj, în cazul unui tratament cu acest antibiotic, deoarece pot supraviețui, în timp ce restul bacteriilor sunt ucise. Dar, dacă nu există nicio amenințare cu antibiotice, nu există niciun avantaj. Mecanismele de rezistență costă mai degrabă energie, din cauza unui metabolism mai ridicat și a unei scăderi a proliferării. Deci, ce se va întâmpla dacă există o lipsă de presiune selectivă? Va provoca astfel ca genele de rezistență din bacterii să nu mai fie transferate?
Dacă da, rezistența va fi probabil pierdută într-o zi, printr-o altă mutație. Există studii care susțin această teză. În Canada, ceftiofurul, o cefalosporină cu spectru extins de a treia generație, a fost utilizată la creșterea puiilor din fermă. Apariția tulpinilor de Salmonella și E. coli, rezistente la puii de găină, a crescut rezistența oamenilor la tratament. După ce acest antibiotic nu a mai fost utilizat, nivelurile de rezistență au scăzut la 25-50%, de la cele mai înalte niveluri din anul 2004, dar a crescut din nou, când antibiotucul ceftiofur a fost folosit din nou (Dutil et al, 2010).
În UE, antibioticele utilizate ca promotori de creștere au fost interzise în 2006, iar în Țările de Jos programele mai recente au redus drastic cantitatea de tratamente antibiotice din zootehnie. Ca o consecință, apariția izolațiilor de câmp bacterian de E. coli, la puii de carne sănătoși, care transportau genele de rezistență, a scăzut, comparativ cu nivelul din 2015.
Implementarea la nivel de fermă
Gestionarea antimicrobiană este un concept care a fost dezvoltat ca o abordare interdisciplinară, pentru a asigura eficacitatea antibioticelor și utilizarea lor în generațiile viitoare ale animalelor din fermele zootehnice. Acest concept este mai mult decât simpla chemare la reducerea antibioticelor. Conceptul implică schimbul de experți din domeniile medicinii umane, protecția mediului, producția animalieră și multe alte discipline. Principiile de bază ale conceptului sunt 5: Responsabilitate, Reducere, Perfecționare, Înlocuire și Revizuire. Asumarea responsabilității pentru utilizarea antibioticelor și recunoașterea potențialului lor reprezintă primul pas spre o manipulare responsabilă a antibioticelor.
Responsabilitatea comună implică un medic veterinar, care prescrie medicamente și fermierii, care utilizează antibiotice numai după cum este prescris (nu se menționează utilizarea profilactică a antibioticelor). Următoarea etapă, reducerea, înseamnă evitarea utilizării profilactice și metafilactice și folosirea antibioticelor numai pentru tratamentul în cazul unui focar patogen. Măsuri importante pentru a sprijini acest lucru sunt buna gestionare a igienei, îmbunătățirea biosecurității, alimentația și utilizarea vaccinărilor.
Rafinarea este o combinație de diagnostice fiabile, urmată de utilizarea corectă a medicamentului la momentul potrivit, pentru o perioadă lungă de timp. Pentru a compensa întreruperea utilizării promotorilor de creștere a antibioticelor (Înlocuirea), industria hranei pentru animale pune la dispoziția fermierilor o mulțime de alternative, de la pre- și probiotice, până la acizi organici și butirați, anticorpi de ouă și compuși secundari.
Înlocuirea antibioticelor utilizate ca tratamente este chiar mai greu de realizat, deoarece acestea sunt adesea singurele instrumente pentru tratarea animalelor bolnave. Prevenirea ar trebui să fie metoda de alegere. Ultimul ”R”, Revizuirea, intră în funcțiune atunci când producătorii consideră că au implementat strategia perfectă pentru a diminua antibioticele în ferma lor. Iar Revizuirea se referă la verificarea regulată a măsurilor aplicate, în scopul reducerii la zero a consumului de antibiotice.
Avem instrumente, să le folosim
În prezent, se înregistrează progrese importante, prin eliminarea promotorilor de creștere antimicrobiană. Chiar și așa-numita politică ”No Antibiotics Ever” este posibilă. Nu contează care este driver-ul acestei politici. Pentru unele zone, ar putea fi un mediu de reglementare în schimbare, în altele ar putea fi schimbarea comportamentului consumatorilor. Ambele cazuri solicită producătorilor să utilizeze mai puține antibiotice.
De aceea, este important să eliminăm excesul de antibiotice din creșterea animalelor și să perfecționăm tratamentele din medicina umană, pentru a face din nou bacteriile predispuse la antibiotice. Pentru a facilita această schimbare necesară, conceptul de administrare antimicrobiană va combina eforturile diferitelor industrii, pentru a oferi producătorilor de animale îndrumări cu privire la modul de aplicare a reducerii antibioticelor și pentru a preveni o distopie a antibioticelor care nu lucrează.