Vânătoarea de vrăjitoare în Evul Mediu. Cum știau dacă ești sau nu o vrăjitoare

Hieronymus Bosch  a fost un pictor care a trăit la începutul secolului al XVI- lea, acesta se inspira din fondul popular de cunoștințe, pe pânzele sale erau înșirate tot felul de ființe malefice, în care se reflectau temerile contemporanilor săi. Printre aceste ființe fabuloase apăreau tot felul de pseudo-oameni, care întruchipau mai multe din defectele oamenilor.

Dacă am urmări creația acestuia am înțelege cât de susceptibili sau cât de predispuși erau oamenii să creadă că diavolul uneltește și aduce pe pământ tot felul de demoni, înțelegem de ce se credea foarte repede că o femeie este vrăjitoare, din niște motive destul de ciudate.

Vânătoarea de vrăjitoare este un fenomen obișnuit și foarte răspândit în Evul Mediu. Procesele vrăjitoarelor erau o simplă punere în scenă, nimeni nu scăpa, o dată ce un om spunea că persoana X este vrăjitoare. Testele erau de fapt un alt mod de a le ucide, de exemplu, într-unul dintre ele, erau legate și aruncate în râu, dacă scăpau însemna că au folosit magia, prin urmare urmau să fie arse pe rug… ucise. Dacă nu scăpau, mureau oricum… lipsa vinei nu te scăpa de moarte.

Procesele erau de fapt niște torturi interminabile, în urma cărora, firește toate preferau o moarte mai rapidă, astfel recunoșteau ce nu făcuseră, doar, doar, scăpau cumva de chinul acela.

Scaunul  lui Iuda era unul dintre cele mai dureroase moduri de-a tortura:  era dotat cu foarte multe țepe mici, peste 15000, victima era legată cu ajutorul unor curele, și obligată să stea pe el;

Dispozitiv de smuls sânii: pieptul „vrăjitoarei” era smuls de acest dispozitiv. Avea atașat un fel de gheare, încinse de către călău, femeile erau fixate în el, când călăul o trăgea spre el, sânii erau desprinși de corp.

Exista și un manual al vrăjitoarelor, unde se prevedea faptul că toate femeile pot fi vrăjitoare. Principiul de bază al vânătorului de vrăjitoare trebuia să fie vina absolută.

Unul dintre cele mai ciudate capitole era cel legat de obținerea virilității prin sugrumarea unei vrăjitoare… Cam astea erau drepturile femeilor: erau toate posibile vrăjitoare, dacă un bărbat sugruma o vrăjitoare își recăpăta virilitatea. Bărbatul trebuia să strângă de gât și să-i spună „nenorocitei”:

„Dacă nu-mi redai membrul vei muri în mâinile mele. Neputând scăpa şi striga, fata i-a spus să o lase, căci îl va vindeca. L-a atins cu mâna între picioare spunându-i: Acum ai ce îţi doreşti.” Spune autorul.

Cea mai ciudată convingere, legată de vrăjitoare, era aceea conform căreia, vrăjitoarele, erau iubite de demoni.

„A venit în casa mea, fiind foarte familiar, şi mi-a spus să iau apă şi să îl urmez până la cei doi copaci de la marginea satului. Acolo mi-a cerut să sap o groapă, să pun apa în ea şi să o agit. Apa a dispărut, diavolul a luat-o în aer.” Inchizitorul Einrich Kramer