O echipă de specialiști a descoperit motivul pentru care râdem incontrolabil atunci când suntem gâdilaţi. Adevărul este că gâdilatul activează acea parte a creierului uman care are rolul de a anticipa durerea. 

Cercetătorii afirmă că râsul generat de gâdilat face parte dintr-un mecanism de apărare prin care „victima” dă un semnal de supunere. Așadar, dacă ai gâdilat vreodată pe cineva și a reacționat violent, acesta este motivul.

1. Părțile corpului sunt cele mai vulnerabile la gâdilat

Unul dintre cele mai interesante aspecte este că, părţile corpului care sunt cele mai predispuse la gâdilat sunt totodată şi cele mai vulnerabile. Astfel, cercetătorii de la Universitatea Tuebingen din Germania au elaborat ipoteza că părinţii şi-ar fi gâdilat copiii pentru a-i antrena să reacţioneze la pericol. Prin urmare, râsul generat de gâdilat este o metodă prin care ne simțim învinși.

2. Cercetătorii au făcut experiment pe 30 de volunatari

Cercetătorii au apelat la 30 de voluntari pe care i-au scanat cu un aparat de rezonanţă magnetică (RMN). Acest lucru a fost făcut pentru a înțelege de ce gâdilatul provoacă râsete şi dacă acest râs este asemănător cu cel provocat de o glumă. Oamenii de ştiinţă au cerut tuturor participanţilor la studiu să râdă la ceva ce li se pare amuzant. Apoi le-au gâdilat tălpile picioarelor. În tot acest timp, creierul voluntarilor era monitorizat cu ajutorul aparatului de rezonanţă magnetică.

 Știai sau nu? De ce râdem, de fapt, atunci când suntem gâdilați?
pixabay.com

3. Ce au descoperit cercetătorii în urma studiului

Cercetătorii au descoperit că atât gâdilatul, cât şi râsul obişnuit, duceau la activarea unei părţi a creierului cunoscută sub numele de „operculul rolandic sau operculul frontoparietal”. Aceasta este o regiune ce controlează mişcările faciale şi reacţiile emoţionale şi vocale.  Doctorul Alan Hirsch a spus:

„Când gâdili pe cineva, de fapt stimulezi fibrele nervoase amielinice care provoacă durerea”, a spus specialistul.

Din acest lucru deducem de ce nu ne putem gâdila singuri. Este simplu: creierul este conştient că nu are nevoie de producerea unei reacții în acest sens.