Sârșitul lui Socrate a fost o alegere a filosofului. Avusese de ales dintre a merge în exil sau să bea cucută, astfel să moară prin otrăvire. Filosoful știa că exilul însemna să renunțe la vocația sa. Un filosos nu poate exista departe de oameni. Acuzarea lui Socrate a vorbit despre modul în care strică tinerii cu ideile sale dăunătoare.
Socrate îi punea pe tineri să pună tot ce li se spune sub spectrul analizei. Toate învățăturile primite de la părinți trebuiau puse sub semnul întrebării, inclusiv tradițiile și religia și ideile cetății ateniene, unul dintre cele mai grave aspecte.
Sfârșitul filosofului a fost un act de purificare. Socrate a reușit să atragă și mai mult ura mai marilor cetății când oracolul din Delfi a spus că nici un bărbat „nu este mai înțelept decât Socrate”. Decizia de-a se otrăvi prin ingerarea unei ptrăvi nu era una care să-i facă fericiți pe politicienii de frunte ai cetății sau pe părinți. Actul său îl plasa într-o poziție superioară. Devenind un martrir, filosoful care alege să-și dea viața pentru cauza lui. Martiriul lui Socrate i-a umilit și l-a făcut pe filosof nemuritor.
Procesul
La procesul lui Socrate au luat parte 501 jurați. Aceștia l-au pus în poziția de-a alege între exil și otrăvire. Filsoful știa că nu putea să se opună legii, pe care o numea mereu drept cea mai dreaptă. Dar nu putea să renunțe la tot ce le spusese discipolilor săi cu privire la nemurirea sufletului.
Moartea lui trebuia să pecetluiască toată învățătura lui. Actul său devine un o cale spre schimbarea unor mentalități. Actul suicidal este încărcat cu alte semnificații. Nu moare un om, un filosof convins de nemurirea sufletului său alege să plece.
Criton l-a întrebat pe filozoful muribund cum vrea să fie înmormântat, Socrate a răspuns: „Oricum doriți voi, potrivit obiceiurilor noastre. Însă ține minte, Criton, nu pe mine mă veți îngropa, ci doar trupul meu. Eu voi fi plecat.” Platon în Phedon
Sfârșitul lui Socrate
Sfârșitul lui Socrate a fost prezentat într-un mod cât mai onorabil de Platon. Filosoful a fost demn pe parcursul plecării sale treptate. Acestaa om,is să prezinte realitatea dură a modului în care pier cei otrăviți cu cucută. La un moment dat acesta ar fi cerut să i se aducă după moartea sa o ofrandă zeului Asclepios, fiind zeul medicinei, cel care-l vindecase de moarte.
La un moment dat o parte dintre ei au izbucnit în lacrimi, moment în care Socrate a ținut să-i îmbărbăteze: „Ce faceți, oameni buni? Motivul principal pentru care am gonit femeile a fost acela de a fi scutiți de astfel de neplăceri; căci am auzit că un bărbat trebuie să moară într-o liniște solemnă. Așa că va rog să va țineți firea.” Platon în Phedon
