Semnificația celebrării Paștelui. Răspunsul oferit de Biblie

Paștele a început să fie sărbătorit cu mult înainte de venirea lui Hristos, mântuitorul lumii pentru creștinii din întreaga lume. Exodul (Ieșirea) din Vechiul Testament ne oferă  toate datele cu privire la voia Dumnezeului cu privire la modul în care trebuia să fie celebrată.

Evreii, în antichitate sărbătorea eliberare din Egipt din timpul lui Moise, oferită de Dumnezeu. Prima celebrare a Paștelui a constat într-o semnalare. Aceștia trebuiau să sacrifice un miel, iar cu sângele de la el să-și însemne ramele de lemn ale ușilor. Astfel, îngerul morții, știa că nu trebuie să intre în locul respectiv pentru a ucide fiii întâi născuți. În noaptea aceea toți primii născuți ai egiptenilor, se spune, că au fost uciși.

În ceea ce privește creștinii, se sărbătorește reînnoirea legământului dintre om și Dumnezeu, nu prin intermediul unui om (Moise), ci prin Iisus Hristos. Nu prin sacrificarea omului, ci prin  sacrificarea Fiului Său. De data aceasta este un Legământ făcut cu toți oamenii, nu doar cu israeliții.

La cina cea de Taină, în noapte trădării Sale, Mântuitorul; a instituit sărbătoarea Paștelui așa cum ne este cunoscută, nouă creștinilor, celebrarea acestui eveniment este ca o poruncă diină. Se sărbătorește Învierea Mântuitorului și a omului totodată.

A treia zi după scripturi, femeile ăurtătoare de mir descoperă mormântul Domnului Iisus gol. Înviase. Acesta este de fapt victoria în fața morții și a răutății omului.

„Iar pe Începătorul vieţii L-aţi omorât, pe Care însă Dumnezeu L-a înviat din morţi şi ai Cărui martori suntem noi (Fapte 3:15).

De ce căutaţi pe Cel viu între cei morţi? Nu este aici, ci S-a sculat. Aduceţi-vă aminte cum v-a vorbit, fiind încă în Galileea, zicând că Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor păcătoşi şi să fie răstignit, iar a treia zi să învieze (Luca 24: 5-7).

Binecuvântat fie Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Care, după mare mila Sa, prin învierea lui Iisus Hristos din morţi, ne-a născut din nou, spre nădejde vie, spre moştenire nestricăcioasă şi neîntinată şi neveştejită, păstrată în ceruri pentru voi, cei ce sunteţi păziţi cu puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, spre mântuire, gata să se dea pe faţă în vremea de apoi (I Petru 1:3-5).

Pentru că de credem că Iisus a murit şi a înviat, tot aşa (credem) că Dumnezeu, pe cei adormiţi întru Iisus, îi va aduce împreună cu El. (I Tesaloniceni 4:14).

Căci v-am dat, întâi de toate, ceea ce şi eu am primit, că Hristos a murit pentru păcatele noastre după Scripturi; Şi că a fost îngropat şi că a înviat a treia zi, după Scripturi (I Corinteni 15:3-4).”