Scrie corect. Virgula a devenit pentru român calea spre evitarea cacofoniilor. Chiar dacă nu este o mare încălcare a normelor, cacofonia, pare să fie mai important de evitat, chiar mai mult decât greșelile reale. Cacofoniile sunt stângăcii, abateri de la estetica vorbirii, nu a corectitudinii în limbaj. Auzim deseori expresii precum: „Anca, virgulă, caută geanta”.

Scrie corect. De ce folosim virgula?

Virgula are un rol sintactic. Sintaxa este cea care se ocupă cu părțile de propoziție. Părțile de propoziție sunt cele care ne ajută să scriem corect. Datorită sintaxei știm că nu trebuie să punem virgulă între subiect și predicat. Și, mai degrabă din cauza ei, trebuie să reținem puzderia de informații despre: complement, atribut și celelalte două funcții numite mai sus (predicatul și subiectul).

Funcția sintactică a virgulei este cea care te ajută să scrii corect. Prin intermediul raporturilor sintactice poți afla când trebuie sau nu folosită virgula. Folosirea virgulei cu rol sintactic urmărește logica gândirii.

  • Apoziția: este un atribut substantival în cazul nominativ. Este o propoziție subordonată care aduce o completare, o informație în plus pentru subiect. Exemplu: Mâna mea dreaptă, avocatul Stănilă, m-a ajutat enorm.
  • Incidentala (propoziția incidentă): este o propoziție din interiorul unei fraze, fără a avea vreun raport sintactic cu restul frazei. Este o pauză în organizarea sintactică. Exemplu:  „Hristosul, Împăratul lui Israel, să Se coboare acum de pe cruce, ca să vedem și să credem! Cei răstigniți împreună cu El, de asemenea, își băteau joc de El.” (Evanghelia după Marcu 15:32)

Reguli de folosire a virgulei

  1. Scrie corect: folosim virgula atunci când enumerăm ceva. În cazul acesta folosim virgula între părți de propoziție de același fel. Exemplu: Am cumpărat roșii, ceapă, cartofi etc. Se poate folosi și înainte de conjuncția simplă „și”. Exemplu: Am cumpărat și carne, și ceapă, și cartofi.
  2. Despărțim mereu o apoziție (atributul apozițional) de restul propoziției. Atributul este partea de vorbire secundară (în gramatica tradițională) care determină un substantiv sau o altă parte de vorbire substantivală (pronume/numeral). Exemplu: Mihai, colegul meu, a citit cartea foarte repede. Scrie corect.
  3. Vom pune virgulă după conjuncția „așadar”, și locuțiunea conjuncțională „prin urmare”, pentru a le delimita de restul propoziției. Exemplu: A mers, așadar, la bunici/ Am rezolvat, prin urmare, și această problemă.
  4. Nu se separă prin virgulă conjuncțiile însă, deci și adverbul totuși. Exemplu: A mers deci acasă.
  5. Scrie corect. Între subiect și predicat nu se pune virgulă. Există o excepție în acest caz. Despărțim prin virgulă alte părți de vorbire când se află între subiect și predicat. Exemplu: Andrei, mai devreme, făcea curat în curte.

„Moș Virgulă: S-a întrebat când ne-a zărit/ De ziua lui, din stele:/ Pe unde s-or fi rătăcit/ Virgulele mele?” I. L. Caragiale