Chiar dacă astăzi fac parte din tradiţia gastronomiei româneşti, vinetele provin din ţinuturile îndepărtate ale Asiei meridionale.
În urmă cu 4.000 de ani, erau cultivate în regiunea Assam (în estul Indiei) şi în Birmania. Treptat, leguma s-a răspândit în toată Asia unde, şi în prezent, se găsesc varietăţi de vinete de toate culorile. De altfel, în bucătăria asiatică, vinetele se află la loc de cinste. Potrivit unor obiceiuri locale, în China, o femeie, înainte de nuntă, ca parte a zestrei sale, trebuia să aducă douăsprezece reţete pentru prepararea vinetelor. În primele secole ale mileniului I d.Hr., vinetele au ajuns în Africa de Nord, aduse în caravanele perşilor, care numeau vinetele “badengan”, iar navigatorii arabi le-au introdus în tot bazinul mediteranean. În Evul Mediu, tot arabii aduc vinetele (pe care le numeau “al-badinjan”) în Spania, în Andaluzia şi în Catalonia, unde şi astăzi li se spune “alberginia”. În secolul al XIV-lea, pătrund în Italia şi Franţa (via Africa de Nord). Medicii şi botaniştii timpului au pus pe seama consumului de vinete febra şi crizele de epilepsie, numind această legumă “fructul Sodomei” – “Solanum insanum”.
Salată de vinete cu usturoi
Salată de vinete coapte asezonată cu usturoi
- 5 vinete ( lunguiete sau rotunde )
- 3-4 catei usturoi pisat
- 3 linguri de ulei
- 2 roșii coapte pentru decor
- 2 legături de pătrunjel
-
Se coc vinetele
-
După coacere se vor curata de coajă (imediat, cu degețele în apă rece, să nu ne ardem). Ne grăbim pentru a nu apuca vinetele să oxideze și să se înnegrească la culoare
-
10 minute le vom lăsa scurs pe un blat de lemn
-
După ce scurge, îl tocăm foarte bine și le punem într-un bol
-
Peste vinetele tocate se va adăuga sare, ulei vegetal și usturoiul pisat, amestecându-se totul cu o spatulă, apoi transferate pe un platou si decorat cu pătrunjel proaspăt.
