Începutul

În primăvara anului 1692, mai multe tinere din Satul Salem, Massachusetts, au pretins că sunt posedate diavol. Fiecare acuzând mai multe localnice de vrăjitorie. Astfel a fost înființat un tribunal special în sat, pentru acalmia oamenilor isterizați de o asemenea realitate.

În septembrie 1692 deja trecuse totul în plan secund pentru că mai mulți oameni au fost descoperiți că practicau vrăjitoria. Bărbați, femei și copii au fost acuzați de un asemenea comportament diabolic. Tribunalul a retras ulterior acuzațiile acestea ridicole, cu toate acestea răul fusese făcut. Oamenii erau demoralizați.

Desfășurarea

După 70 de ani, de la venirea coloniștilor pe plaiurile americane se pornește o luptă acerbă pentru uciderea vrăjitoarelor. Această nefericită hotărâre vine pe făgașul creat de două manifestări stranii. Tinerii din Salem erau fascinați de un trib de amerindieni, practicanți ai magiei. Tituba este amerindiana care le povestea atât de multe micuților.

Fetița de 9 ani, Betty Paris, s-a îmbolnăvit, nu a putut fi vindecată de medicină. De teamă, doctorul a declarat că fusese vrăjită. Misterioasa boală s-a răspândit rapid și la prietenele fetiței. Toate se zvârcoleau, țipau, gemeau și aduceau acuzații imaginare la adresa adulților.

Imaginația copiilor a fost alimentată cu povestirile Titubei și cu vorbele auto numitului expert în satanism, Cotton Mather. Autorul unui manual, pe atunci recent publicat, despre modul de manifestare a vrăjitoriei. Toți copii erau convinși că sunt atacați de mai multe ființe ieșite din iad. Diavoli, strigoi, vrăjitoare care zburau pe mături.

Procesul

Pentru început prietena fascinantă, Tituba, a fost capturată și acuzată de vrăjitorie. Au urmat alte două femei. Sarah Good, o cerșetoare care fuma pipă, iar cealaltă Sarah Osborne, o văduvă despre care se știa că sfidează biserica. Din păcate circul  continuat din cauza declarației iresponsabile a Titubei. Aceasta a spus că, împreună cu cele două femei ar fi luat legătură cu diavolul însuși. Astfel, prelații, au fost convinși că, printre ei, sunt ascunși mulți slujitorii diavolului.

Începe demararea Proceselor Vrăjitoarelor din Salem: Prima vrăjitoare spânzurată a fost Bridget Bishop. O localnică 60 de ani, proprietara unei taverne cu o reputație suspectă.

Această execuție a fost făcută în urma unei declarații oferite de un țăran. A spus că o văzuse pe doamna Bishop în timp ce fura niște ouă. Aceasta a dispărut, apoi, transformându-se într-o pisică, astfel a dispărut cu prada. Un altul a spus că fusese chinuit de ea, fiind sub formă de spirit. Aproape întreaga comunitate credea că ea adusese multe alte ghinioane. Când a fost acuzată că era vrăjitoare a răspuns: „Nu știu nimic despre asta…Nu știu ce este aceea o vrăjitoare.” Procurorul a oferit un răspuns ridicol dar bun cât să o ucidă. „De unde știi că nu ești vrăjitoare?”

 

Vânătorii de vrăjitoare erau de o cruzime de neînchipuit. Dorcas Good, în vârstă de patru ani, a fost arestată. Copiii din Salem au spus că sunt atacați de spiritul ei. A petrecut luni întregi în lanțuri. La final a privit cum Sarah, mama ei, este dusă la spânzurătoare. După un asemenea episod oamenii nu s-au calmat. Ajutorul de șerif John Willard a fost dus în fața curții de justiție. El a refuzat să aresteze alți oameni. Motiv pentru care a sfârșit ca persoanele condamnate pentru folosirea magiei.

Finalul a fost de-o fantezie cutremurătoare. Au acuzat fostul ministru, preotul George Burroughs, că le determina pe femei să se apuce de magie. Înainte de a fi spânzurat, acesta a recitat Tatăl Nostru. O alegere atipică pentru un vrăjitor care demonstra nevinovăția sa. Setea de ucis vrăjitoare a început să scadă apoi.

Încheierea

Tituba, în mod paradoxal și-a recunoscut vina și a fost iertată. A fost eliberată și, în cele din urmă, vândută într-un alt sat. Consecințele pe care le-au avut poveștile sale acolo rămân necunoscute.

Episodul a lăsat urme adânci în conștiința localnicilor. Procesele au continuat să se estompeze din ce în ce mai mult. Până  la începutul anului 1693, May Phips i-a grațiat și eliberat pe toți cei întemnițați pentru vrăjitorie. În ianuarie 1697, Tribunalul General din Massachusetts a declarat o zi de comemorare a tragediei proceselor vrăjitoarelor din Salem.

O amintire dureroasă, o rușine purtată secole de-a rândul de istoria Americii. Încercări numeroase de plată a răului înfăptuit au fost puse pe masa dreptății civice. Colonia Massachusetts a adoptat o lege prin care s-au reabilitat numele celor condamnați. Au oferit compensări financiare moștenitorilor lor în anul 1711. Arthur Miller a dramatizat evenimentele din 1692 în piesa sa „The Crucible”. A folosit metafora „vânătorii de vrăjitoare” anti-comunistă condusă de senatorul Joseph McCarthy în anii 1950.