Ziua de 20 aprilie este mult mai importantă decât te-ai fi așteptat. Situația de anul acesta face ca ziua aceasta de luni să fie una în care se celebrează nașterea Domnului Iisus Hristos, cel mai mare restaurator al omenirii (vezi: https://substantial.ro/cum-ar-fi-aratat-lumea-fara-iisus-hristos-singura-religie-care-l-a-scos-din-minti-pe-imparatul-nero/) și totodată vin la pachet alte trei episoade marcante în istoria omenirii.
În data de 20 aprilie 1808 în Paris deschide ochii pentru prima dată Charles Louis Napoléon Bonaparte, ultimul împărat recunoscut de Occident și primul președinte al celei de a II-a Republici Franceze în 1848. Acesta a fost aproape ultima persoană care a încercat să recreeze Imperiul format în antichitate de romani. Datorită lui a luat naștere Primul Imperiu Francez care a durat undeva la 10 ani (1804-1814/1815). Acesta a fost instaurat atunci când Napoleon s-a proclamat împărat al Franței la data de 18 mai 1804, încoronarea a avut loc pe 2 decembrie.
Invadarea Rusiei 1812 a fost actul care l-a condamnat pe acesta. Prin războiul celei de-a Șasea Coaliții a dus la expulzarea forțelor franceze din Germania în 1813 și implicit la abdicarea lui Napoleon în data de 6 aprilie 1814. În 1815 se reîntoarce din insula Elba cu toate acestea înfrângerea de la Waterloo a dus la căderea finală a Primului Imperiu Francez.
Întâlnirea dintre Franța și Germania avea să schimbe de mai multe ori mersul omenirii și să producă schimbări esențiale în ce privește organizarea statală a Europei. Al Doilea Război Mondial a însemnat poate cea mai dramatică schimbare. Chiar dacă au fost inamicii cei mai mari în această perioadă, se pare că Uniunea Europeană s-a născut tocmai datorită unirii Franței cu Germania.
„Astfel, în 1958, a luat naștere Comunitatea Economică Europeană (CEE) care, inițial, a contribuit la intensificarea cooperării economice între șase țări: Belgia, Germania, Franța, Italia, Luxemburg și Țările de Jos.” sursa: https://europa.eu/
Ziua aceasta este cu atât mai controversată pentru că la 81 de ani de la nașterea lui Napoleon, undeva în Austria, răcnește prima dată, nimeni altul decât… Adolf Hitler. Pentru mulți dintre noi reprezintă personificarea răului. Așadar poate cea mai marcantă persoană istorică s-a născut la data de 20 aprilie 1889.
Germania ajunge o dictatură de tip monopartid, bazată e ideologia totalitaristă și autoritaristă a național-socialismului în anul 1933. Când Hitler ajunge la putere.
Otrăvit de chinul suferinței mamei sale, care s-a stins datorită cancerului la sân, și de înfrângerea dureroasă din timpul Primului Război Mondial, Hitler prinde un alt fel de aripi. Care-l animă în promulgarea la o altă scală a eugeniei și a antisemitismului. Un mod prin care farmecă poporul german (vezi și https://substantial.ro/de-ce-exista-raul-in-lume-raspunsul-oferit-de-sfanta-scriptura/).
„Hitler a fost produsul, și nu creatorul unei societăți deja infestate. În orice caz, ar fi eronat să-l considerăm un antisemit oarecare. Ura față de evrei era obsesivă și vindicativă și i-a influențat întreaga filosofie politică. Că el a fost în stare să o pună în practică, nu poate fi explicat decât prin circumstanțele specifice ale Germaniei postbelice: umilința suferită la Versailles și problemele grave de ordin socio-economic dintre anii 1918-1923 și 1929-1933. Într-o asemenea situație, Hitler a fost în măsură să exploateze existența unei ostilități latente împotriva evreilor și să o transforme într-o politică radicală a urii.” Geoff Layton în lucrarea „Germania: Al Treilea Reich, 1933-1945”.
Și nu în ultimul rând, astăzi s-a născut, în urmă cu 181 de ani, Carol I al României, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, primul rege al României. Datorită lui a luat naștere România Modernă. A reușit să schimbe o întreagă paradigmă existențială a unei țări.
„România, constituită în Regat, completează şi încorporează opera Regenerării sale. Ea îşi dă un nume, care este de acord cu poziţiunea ce a dobândit, ca Stat Independent. Prin noul nume şi titlu se întăresc mai mult stabilitatea şi ordinea în România. Regatul Român, Măria Ta, este astfel continuarea domniei române; nu are alt program, nici alte aspiraţii, nici alte tendinţe. Este o consacrare, o întărire mai mult dată de Români principiului monarhic, pe care Măria Ta ai ştiut a-l planta adânc pe pământul României” Ion C. Brătianu.