În această zi se comemorează spălarea picioarelor și Cina cea de Taină a lui Iisus din Nazaret cu Apostolii așa cum este descris în Evanghelie. Este ziua a cincea a Săptămânii Mari și este precedată de Miercurea Mare și urmată de Vinerea Mare.

Tradiţii di toată ţara

În zona de Vest a ţării, o familie pregăteşte pâine pentru Paşte, pentru Biserică, o aduce cu vase noi, lumânări şi vin şi o lasă până la Paşti. Din Joia Patimilor şi până de Înviere nu se mai bat clopotele, ci doar toaca.

„In traditiile romanilor, Joia Mare se mai numeste Joi Mari, Joia Patimilor, Joia Neagra, Joimarita. Ea este termenul pana la care femeile trebuiau sa termine de tors canepa. La cele lenese se spunea ca vine Joimarita sa vada ce-au lucrat. Iar daca le prinde dormind, le va face neputincioase a lucra tot anul. Uneori, o femeie batrana mergea pe la casele cu fete mari si dadea foc canepii netoarse. Sau copiii, unsi pe fata cu negreala, mergeau sa le indemne la lucru pe fetele de maritat si sa primeasca oua pentru incondeiat de Paste, zicand: „Catii / Matii / Toarse caltii; / Ori i-ai tors, / Ori i-ai ros. / Scoate tolul sa ti-l vaz! / Si de-l ai, / Sa te – nduri si sa ne dai / Cele oua – ncondeiate / De acolo din covate”, notează site-ul creştinortodox.

La Cluj se strigă peste sat

În zona Clujului, de Joia Mare se strigă peste sat. Dar strigarea o făcea Voevoda Ţiganilor – un flăcău căruia i se comunicau abaterile fetelor şi feciorilor din Postul Mare.

Joia se înroşesc ouăle

Joia Mare este cunoscută mai ales, în cultura populară actuală, ca ziua în care se înroşesc ouăle; pentru că se spune ca ouăle înnroşite în aceasta zi nu se strică tot anul. De asemenea, oamenii cred că aceste ouă sfinţie şi îngropate la moşie o feresc de piatră.

Mai demult, ouăle se vopseau cu coji de ceapă, cu sunătoare (pojarniţă), cu coajă de crin rosu sau cu flori de tei; luciul li se dădea ştergându-le, după ce s-au fiert, cu slănină sau cu untură.

„Spiritualitatea romaneasca pastreaza si cateva legende referitoare la inrosirea oualor. Cea mai cunoscuta spune ca, intalnindu-se cu fariseii, Maria Magdalena le-a spus ca Hristos a inviat. Iar ei au raspuns ca atunci va invia Hristos, cand se vor inrosi ouale din cosul ei. Si pe data, ouale s-au facut rosii. Se mai spune ca, dupa Inviere, fariseii au aruncat cu pietre in Maria Magdalena. Iar pietrele se prefaceau in oua rosii. Alta legenda spune ca, sub crucea pe care a fost rastignit Hristos, Maria Magdalena a pus un cos cu oua si ele s-au inrosit de la sangele ce cadea din ranile Domnului. Exista si alte legende care povestesc despre originea acestui obicei. El este atat de raspandit pe teritoriul romanesc, asa cum era si in trecut, ceea ce l-a facut pe un calator turc din secolul al XVIII-lea sa numeasca Pastele sarbatoarea de oua rosii a ghiaurilor (crestini) valahi.”, mai notează sursa citată.

Tradiţie purtată peste hotare

Ouăle colorate în alte culori, prevum galben, verde, sau albastru vestesc venirea primăverii. Cele colorate în negru simbolizează chinul şi durerea pe care le-a suferit Hristos pe cruce.

Ouăle închistrite sunt simbolul Mântuitorului, care a ieşit din mormânt şi a Înviat.

În Bucovina şi în alte zone ale Moldovei, Maramureşului şi Banatului ele se numesc şi „ouă muncite”, dedicând strădania de a le face frumoase patimilor pe care le-a suferit Hristos pentru lume. Aceste ouă, pictate cu tehnici aparte, ajung să fie comercializate cel mai mult peste hotare, acolo unde se apreciază mult mai mult strădania românilor de a face artă din pictura pe ou.