Istoria cozonacului. Cel mai popular desert din România, de Sărbători, are o istorie vastă. Chiar dacă este un preparat tradițional de la noi din țară, el are are echivalent în Bulgaria (kozunak) și în Italia (panettone).
La baza cozonacului se află pâinea, dar modul de coacere a evoluat foarte mult în timp. Drojdia a fost folosită din timpuri străvechi ca ferment pentru dospirea aluatului.
1. Istoria cozonacului. Cum se prepara în antichitate
Primele informații legate de istoria cozonacului apar încă din anchitatate. Potrivit descoperirilor arheologice, în Egiptul antic existau cuptoare pentru copt dar și desene vechi de 4.000 de ani care atestă că egiptenii făceau multe feluri de pâine dospită, unele dintre ele fiind îndulcite cu miere de albină.
Totodată, în Grecia antică oamenii făceau un timp de cozonac îndulcit cu miere și presărat cu nuci care se numea plakous. Unul dintre cei mai importanți istorici din acea vreme, Chrysippus din Tyana a scris despre un cozonac cu nuci şi miere pe care l-a gustat în insula Creta.
Și romanii aveau un fel de cozonac. Ei au preluat rețeta de la egipteni, îmbunătățind-o cu ouă, unt, fructe uscate. La început existau două feluri de cozonac ce erau oferite ca ofrandă zeilor: „libum”, un cozonac de dimensiuni mai mici și „placenta”, un cozonac cu brânză, stafide și alune.
2. Istoria cozonacului. Când a apărut prima dată în Marea Britanie
Istoria cozonacului are rădăcini și în Marea Britanie. Aici prima rețetă apare în anul 1718, într-o carte de bucate. Potrivit acesteia, cozonacul din secolul al XVIIi-lea copt, la fel ca și în prezent, în forme lungi și înguste, la fel ca în prezent.
Totuși, două sute de ani mai devreme, celebrul scriitor englez Geoffrey Chaucer menţionează, în Povestiri din Canterbury, de cozonaci imenşi făcuţi pentru ocazii speciale. Unul era rotund, exact ca un tort și avea 13 kilograme și conținea unt, smântână, ouă, mirodenii, stafide şi miere.
3. Istoria cozonacului. Cum se prepara în Franța
Istoria cozonacului din Franța este foarte interesantă. Fracenzii au fost cei care au introdus, pentru prima dată, în secolul XIX, desertul ca al treilea fel de mâncare și cozonacul a fost pus în valoare mult mai mult ca înainte.
Viitoarea regină a Franței, Marie Antoinette, a rămas în istorie cu fraza „Să mănânce cozonac, dacă nu au pâine”, într-o perioadă în care țara pe care urma să o conducă suferea de foamete, oamenii nu aveau nici măcar pâine să pună pe masă.
Totuși, un secol mai devreme, în 1718, Mrs. Mary Eales, o cunoscută autoare de cărţi de bucate din Marea Britanie scria ca recomandare că desertul numit cozonac trebuie să fie copt în forme lungi şi mai subţiri. De atunci datează forma clasică de cozonac.
Specialiştii în gastronomie s-au pus de acord că rețeta de cozonac care se face astăzi a fost definitivată în secolul XIX de europeni. Tradiţia românească spune că dacă ai cozonac pe masă înseamnă că sărbătoreşti, scrie unica.ro.
