Scurtă istorie a înghețatei
Înghețată, un desert răcoritor cu puține calorii. Primul tip de înghețată a fost descoperit în China cu aproape două mii de ani în urmă. Era obținută prin fierberea orezului cu lapte și cu arome, apoi pusă la răcit în zăpadă. Această tehnică era folosită pentru multe deserturi.
Multe din dulciurile chinezilor de atunci conțineau multe fructe înghețate și sucul lor înghețat. Laptele cu fructe înghețate a ajuns mai apoi în Europa. Înghețata a fost adus în Occident de Marco Polo. Pentru început a ajuns pe meleagurile italiene.
Nunta dintre Caterina de Medici și Henri al II- lea al Franței celebrată cu înghețată
Oaspeții invitație la celebrarea nunții regale au fost serviți cu înghețată. În anul 1533 s-a putu obține o cremă dulce înghețată cu multe fructe. Până în anul 1560, înghețata, rămânea un deliciu. Un preparat rafinat disponibil doar la curțile celor mai bogați nobili.
Undeva în jurul anului 1560 înghețată devine accesibilă. Blasius Villa Franca,un doctor spaniol stabilit la Roma face o descoperire interesantă. Descoperă faptul că alimentele se congeleaza mult mai rapid dacă se adaugă anumite săruri în zăpadă sau gheață. Noua informație ajută la răspândirea înghețatei. O înghețată este mult mai ușor de obținut.
Italienii sunt cei care duc înghețata în țara tuturor posibilităților. Emigranții italieni sunt cunoscuți în America drept „hokey-pokey“. Denumirea acesta derivă din „ecco un pocco!“ („ia putin!“), sintagma folosită de vânzătorii de înghețată.
În România, înghețata, ajunge în secolul al XIX-lea. Oaspeții lui Constantin Brâncoveanu, domnitor al Țările Române, au șansa de-a servi înghețată. Domnitorul se putea lăuda cu propriul ghețariu săpat în pământ. Avea oameni delegați cu asigurarea de sorbeturi, apă, fructe și vin, creme înghețate și siropuri groase pentru mele boierești.
„Hotarât lucru, cel care a construit capitala acestei țări frumoase pe un loc atât de urîcios n-a avut în sufletul lui nici un strop de poezie și nici măcar simț artistic, dar nimic nu poate rivaliza cu înghețata care se poate mânca la cofetăria fraților Capșa, ce-au studiat la Paris, cu celebrul maestru al artei culinare, Boissier.“ Ulysse de Marsillac în „Ghidul călătorului prin București“.
Înghețată de ciocolată cu cafea
Desert răcoritor cu gust de cafea
Înghețată
- 200 ml lapte condensat
- 200 ml frişcă lichidă
- 1 linguriţă cafea solubilă
- 1 linguriţă cafea măcinată
- 2 linguri zahăr
- 1 linguriţă zahăr vanilat
- 50 g ciocolata neagră
- 50 g ciocolata neagră
- 50 g ciocolată albă
Lapte condesat
- 1 l lapte cu min 3,5% grăsime
- 600 g zahăr pudră
- esență vanilie
Lapte condesat
-
Se pune la foc mediu laptele la fiert împreună cu zahărul pudră, când atinge punctul de fierbere reducem focul la treaptă mică.
-
Amestecăm des riscăm să se umfle și să dea pe dinafară.
-
După 30 de minute începe să se îngroașe ușor. Îl mai fierbem alte 10 minute. Apoi laptele condensat este gata.
Înghețata
-
Batem într-un bol înalt cu mixerul frişca lichidă cu laptele condensat, când devine pufoasă, se adaugă zahărul, zahărul vanilat, cafeaua măcinată, cafeaua solubilă şi se mai batem un pic până devine consistentă, dar să nu fie tare cât să „nu cadă din castron”.
-
e toarnă în pahare de unică folosinţă, se ornează cu ciocolată asortată răzuită şi se dă la congelator. Din cantiăţile de mai sus eu am obţinut în pahare cu îngheţată.