Divorțul la notar cu minori: procedura pas cu pas, actele necesare și cât durează

Mulți părinți cred că, odată ce au copii minori, divorțul trebuie obligatoriu să treacă prin instanță. Nu este așa. Codul civil permite ca divorțul prin acordul soților să fie constatat de notarul public și atunci când există copii minori, fie că sunt născuți din căsătorie, din afara ei sau adoptați. Procedura este mai rapidă și mai discretă decât un proces, dar are reguli stricte, gândite să protejeze interesul copilului.

Când este posibil divorțul la notar cu minori

Temeiul legal este articolul 375 din Codul civil. Pentru ca notarul să poată constata divorțul, sunt necesare două condiții de bază: ambii soți trebuie să fie de acord cu divorțul și trebuie să se înțeleagă asupra tuturor aspectelor care privesc copiii. Dacă unul dintre soți nu își dorește divorțul sau dacă părinții nu se pot înțelege, de exemplu asupra locuinței copilului, singura cale rămâne instanța.

Concret, acordul părinților trebuie să acopere cinci teme: numele de familie pe care îl vor purta soții după divorț, exercitarea autorității părintești (regula este exercitarea în comun, de către ambii părinți), stabilirea locuinței copilului la unul dintre părinți, modul în care părintele la care nu locuiește copilul păstrează legătura cu acesta (program de vizită, vacanțe, sărbători) și contribuția fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copilului.

Procedura nu este posibilă dacă unul dintre soți este pus sub o măsură de ocrotire care îl împiedică să își exprime valabil consimțământul.

Procedura, pas cu pas

1. Alegerea notarului. Cererea de divorț se depune la un notar public din localitatea în care s-a încheiat căsătoria sau din localitatea în care soții au avut ultima locuință comună.

2. Depunerea cererii. Soții se prezintă împreună la notar și semnează cererea de divorț. Dacă unul dintre ei nu poate fi prezent, cererea poate fi depusă și prin mandatar, cu procură notarială autentică. La depunere, notarul verifică actele și stabilește că a fost sesizat legal.

3. Termenul de reflecție de 30 de zile. Din momentul înregistrării cererii curge un termen de reflecție de 30 de zile, obligatoriu prin lege. Este intervalul în care soții se pot răzgândi.

4. Ancheta socială. În aceeași perioadă, notarul cere autorității tutelare de la domiciliul copilului (serviciul de specialitate din cadrul primăriei) să efectueze un raport de anchetă socială. Specialiștii verifică dacă înțelegerea părinților privind exercitarea autorității părintești și locuința copilului este în interesul acestuia. Copilul care a împlinit 10 ani este ascultat, potrivit articolului 264 din Codul civil, iar opinia lui este luată în considerare în funcție de vârstă și de gradul de maturitate.

5. Eliberarea certificatului de divorț. După trecerea celor 30 de zile, soții se prezintă personal la notar și își mențin cererea. Dacă raportul de anchetă socială este favorabil, notarul constată desfacerea căsătoriei și eliberează certificatul de divorț. Căsătoria se consideră desfăcută la data eliberării certificatului.

6. Convenția privind copiii. Înțelegerea părinților privind autoritatea părintească, locuința copilului, programul de legături personale și pensia de întreținere se consemnează într-un act notarial. Ca act autentic, el poate fi executat silit dacă unul dintre părinți nu își respectă obligațiile, de exemplu dacă nu plătește pensia de întreținere.

7. Mențiunea la starea civilă. Notarul comunică divorțul serviciului de stare civilă, care face mențiunea pe actul de căsătorie. Ulterior, soțul care revine la numele dinainte de căsătorie își schimbă actele de identitate.

Ce se întâmplă dacă ancheta socială nu e favorabilă

Dacă din raportul de anchetă socială rezultă că acordul părinților nu este în interesul copilului, notarul nu poate constata divorțul. El emite o dispoziție de respingere a cererii și îi îndrumă pe soți către instanța de judecată, unde judecătorul va stabili măsurile privind copilul. Același lucru se întâmplă dacă unul dintre soți se răzgândește sau nu se mai prezintă la finalul termenului.

Actele necesare

Pentru deschiderea procedurii sunt necesare, de regulă: actele de identitate ale ambilor soți, certificatul de căsătorie în original, certificatele de naștere ale soților și certificatele de naștere ale copiilor minori. Notarul poate cere și alte documente, în funcție de situație, de exemplu dovada ultimei locuințe comune, dacă divorțul se face în altă localitate decât cea a căsătoriei.

Cât durează și cât costă

În mod obișnuit, un divorț la notar cu minori se finalizează în aproximativ 30-45 de zile de la depunerea cererii, în funcție de cât de repede este efectuată ancheta socială. Prin comparație, un divorț în instanță poate dura luni de zile, mai ales dacă există neînțelegeri.

Onorariile notariale diferă de la un birou la altul și sunt mai mari decât în cazul divorțului fără copii, pentru că procedura include ancheta socială și convenția privind copiii. Merită să întrebați de la început ce include onorariul și dacă convenția parentală se plătește separat.

Notar, instanță sau starea civilă?

Soții fără copii minori pot divorța de comun acord și la ofițerul de stare civilă de la primărie, dacă sunt îndeplinite condițiile legale. Când există copii minori, primăria nu mai este o opțiune: rămân notarul, dacă există acord deplin, sau instanța, dacă părinții nu se înțeleg sau dacă unul dintre ei nu dorește divorțul.

Pentru părinții care se despart civilizat, divorțul la notar are avantaje clare: durează mai puțin, nu presupune înfățișări în sala de judecată și le permite să stabilească singuri, de comun acord, cum vor continua să-și crească împreună copilul. Iar ancheta socială obligatorie garantează că, dincolo de înțelegerea dintre adulți, interesul copilului rămâne pe primul loc.