Primul brad de Crăciun de la noi din țară a fost împodobit, de regele Carol I, în 1866, la palatul regal din București cu flori de hârtie și fructe. Totul s-a întâmplat la nici opt luni de la venirea întâiului monarh, pe tronul României.
La finalul anului 1866, tânărul Principe Suveran, atunci în vârstă de 27 de ani, găzduia, în modestul său palat de pe Calea Victoriei, primul Crăciun regal din istoria României.
1. Cum arăta primul brad de Crăciun care a fost împodobit în România
Atmosfera sărbătorii Nașterii Domnului din casa Regelui Carol I și a Reginei Elisabeta, serioși și austeri, precauți și solitari, conduși de simțul datoriei, a fost complet diferită față de ce a urmat, dar nu lipsită de bună voie.
Istoricii povestesc că Principele Suveran prefera să stea la masa de scris, de Crăciun, să joace biliard sau să meagă cu soția lui la patinoar.
„Muncitor neobosit, stăruitor și foarte îndemânatic în treburile din lăuntru și respectând cu sfințenie legea, într-o țară unde ea se calcă și acum cu mare ușurință”, scria în 1914 despre Carol I istoricul Ioan Bogdan, citat de hotnews.
Acum 155 de ani, după ce au împodobit primul brad de Crăciun din România, Regele Carol I chema la masă sute de copii, stătea de vorba cu ei și le împărțea daruri (haine, fructe și dulciuri). scrie site-ul romaniaregala.ro, citând din volumul Ceremonialul Curții Regale a României începând cu anul 1866, scris de Alexandra Arnăutu.
Dar, Crăciun simplu, fără fast, avea să fie făcut doar de Carol I. În următoarele opt decenii. Casa regala avea să sărbătoarească după tradițiile locale, dar în cu totul altă atmosferă.
Pe vremea lui Ferdinand ( zis și Întregitorul) Crăciunul avea să devină plin de lumină și distracție. După anul 2000 au devenit celebre ceremoniile de la castelul de Săvârșin (găzduite de Regele Mihai), bradul de acolo și colindătorii.
2. 1866, un an cheie în istoria României
Fără doar și poate, anul 1866 a fost unul dintre cei mai importanți din istoria României. Atunci avea să înceapă noua epocă, avându-l ca deschizător de drumuri pe Carol I.
În acea perioadă, România a fost caracterizată din stabilitate și progres. Este epoca în care s-a obținut independența și multe aspecte ale țării au fost modernizate.
Cu doar opt luni, înainte de Crăciun, prusacul Carol (Karl Eitel Friedrich, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen) a acceptat să ocupe tronul României. În aprilie se organiza plebiscitul pentru alegerea noului domnitor.
3. Cum a ajuns Regele Carol I în România.
Având în vedere că în 1866 Austria era în conflict cu Prusia. Tocmai din această cauză, călătoria regelui către țara pe care avea să o conducă timp de 48 de ani a fost lungă și plină de peripeții.
Carol I călătoria atunci, se poate spune pe ascuns, folosind un pașaport elvețian. A luat trenul pe ruta Dusseldorf – Bonn – Zurich – Viena – Timișoara – Baziaș. Apoi, a coborât apoi pe Dunăre de la Baziaș la Turnu Severin, unde a ajuns pe 20 mai.
În continuare, a mers cu trăsura, alături de I.C Brătianu, pe traseul Râmnicu Vâlcea – Târgoviște – București, unde a depus jurământul ca domnitor al României pe 10/22 mai 1866. Se spune că atunci când a văzut casa Golescu, care era pe atunci Palatul Domnesc, a rămas uimit de dimensiunile foarte mici. Iată scena, relatată în cartea ”Amintiri despre regele Carol I”:
„Alaiul a trecut pe străzi în lungul cărora erau înșiruiți soldați din regimente de linie și din Garda Națională, până au ajuns la o clădire în fața căreia era postată o gardă de onoare.
Ce casă este aceasta?, a întrebat domnitorul inocent? Acesta este palatul, a răspuns stânjenit generalul Golescu. Carol a crezut că înțelesese greșit și a întrebat: Unde este palatul? Generalul, și mai stingherit, a arătat în tăcere spre clădirea fără etaj”
Casa fusese construită între 1812 și 1815 de boierul Dinicu Golescu și a fost ridicată la statul de Curte Domnească în vremea lui Alexandru Dimitrie Ghica, la 1837 și locuința a tot fost extinsă, aici locuind și Alexandru Ioan Cuza, până în momentul abdicării sale din februarie 1866.