Ziua de 23 aprilie este una foarte specială cel, puțin pentru civilizația de tip occidental. O zi când două personalități, care au contribuit decisiv la formarea orizontului nostru cultural-artistic din prezent, s-au stins din viață în aceeași zi.
Despre William Shakespeare sunt foarte multe povești create, unele susțin chiar faptul că nu ar fi existat niciodată. Tatăl lui Hamlet se spune că s-ar fi născut tot într-o zi de 23 aprilie, nu putem fi siguri de asta. Mulți istorici pretind că ar fi decedat la data de 23 aprilie 1616, un fapt ce pare să fie destul de real.
Cunoscut în întreaga lume, dramaturgul și poetul englez, cartea de vizită a culturii teatrale occidentale. S-ar fi căsătorit la frageda vârstă de 18 ani cu Anne Hathaway și au avut împreună trei copii.
Data sa de naștere coincide și cu prima reprezentație, în fața reginei Elizabeta I a Angliei, a comediei Văduvele vesele din Windsor, în anul 1597. Chiar dacă se bucură de notorietate și după atât de multe secole de la moartea sa, valoarea lui a fost cu adevărat recunoscută în perioada romantismului, când toate fanteziile, călătoriile și loviturile de teatru erau foarte iubite.
Se pare că spiritul acesta controversat al dramaturgului este o expresie involuntară a romantismului. Până în prezent nu a creat nimeni un personaj ca Hamlet, atât de chinuit și atât de controversat ca el, nici astăzi nu putem ști dacă unchiul său, Claudius, i-a ucis sau nu tatăl. Și implicit dacă toată revolta lui este una cu temei.
Cea de-a doua plecare a fost a creatorului lui Don Quijote, și totodată al primului roman în sens modern, nimeni altul decât Cervantes. Tatăl unui alt personaj arhicunoscut. Se spune că aventurile acestul hidalgo ar fi cea mai citită carte de pe glob, imediat după biblie.
Ba mai mult, critica și filosofia îl aseamănă cu Hristos, fiind un alt reformator al lumii. Don Quijote de La Mancha este o operă literară care, la origine, reprezenta o critică adusă poveștilor populare cavalerești.
Miza romanului a depășit așteptările creatorului său, Don Quijote este un personaj tragi-comic, prin care se fac foarte multe reflecții cu privire la condiția umană. Una dintre cele mai șocante trăsături este tocmai critica adusă extremismului religios.
O altă mare trăsătură importantă este tocmai perspectiva inedită a femeii, care nu mai este prezentată precum o simplă gospodină cu unicul scop de a se căsători.
Aceste imagini sunt marcante pentu tipul nostru de gândire, pentru cei răbdători, opera lor este o adevărată comoară, un mod foarte plăcut de a descoperi pornirile omului modern și originea convingerilor noastre.
Sonet III – William Shakespeare
traducerea şi adaptarea de Ionuţ Popa/ Observă-te-n oglindă şi spune-ntruchipării/ Că-i timpul de-o schimbare-n a rotunjimii dramă;/ Acea remodelare stă-n infinitul zării/ Ademenind bulucul şi blestemând o mamă./ Dar pentru ce-i frumoasă când asurzitu-i pântec/ Dispreţuieşte truda unei trăiri curate?/ Sau cine-i drăgăstosul ce-ntru-n funebru cântec/ Ar pune gard iubirii cu-a ei posteritate?/ Tu eşti modelul mamei şi ea se prăpădeşte/ În chipul de persoană ce-şi vede iar trecutul;/ Aşa că prin fereastra secundelor priveşte/ În ciuda unor riduri tot ce-a rămas avutul./ De vei mai fi în viaţă, când amintirea-ţi piere/ Înstrăinat vei sparge oglinda cu putere.
Señora Oriana către Dulcinea del Toboso
O, Dulcinea, dacă mi-ar fi scos o/ Măiastră zână-n drum chiar satul care/ Ţi-e patrie, din Miraflor pe mare/ Veneam să schimb azi Londra pe Toboso./ Lui Don Quijote să-i fi dat chemare,/ Să fi putut fi pentru-acel colos o/ Icoană-n lupte, inima mi-a ros-o/ Dorinţa, vie fără de-ncetare./ De-aş fi scăpat şi eu la fel de castă/ Lui Amadís din braţe, cum putut-ai/ Cu-al tău curtenitor hidalg Quijote,/ Azi n-aş şti ce-i invidia nefastă./ M-ar bucura, nu m-ar jigni, plăcuta-i/ Tovărăşie, dând plăcerii cote.
