Pe cât de acid și persiflator era I.L. Caragiale cu femeile în scrierile sale, pe atât de iubăreț și atent era în realitate. Poate că era puțin prea atent, printre cuceririle sale se numără scriitoare celebre, femei de carieră, actrițe… multe dintre ele erau căsătorite.
Este un personaj în sine, viața acestuia este o adevărată operă dramatică în care apar multe întorsături. Cel mai mare scandal creat pe baza iubirii sale de nestăvilit” are în vedere o actriță a Teatrului Național din București, Amellia Wellner.
La vremea aceea era căsătorită cu actorul Constantin Nottara, plecat în turneu, dramaturgul și directorul teatrului de la acea vreme, Caragiale, și-a permis să se instaleze acasă la cei doi, dar actorul a revenit mai devreme decât anunțase din turneu. L-a găsit pe domnul director la el în casă. Când a deschis ușa casei sale, a dat de Caragiale în pielea goală, purtându-i papucii de casă şi halatul. „Coane, am înţeles să-mi iei nevasta, dar şi halatul, şi papucii?!”, ar fi exclamat Nottara.
„Balamuc la Teatrul Naţional din cauza boroboaţelor directorului. Scandalul pornise de la surprinderea directorului, de către Nottara, în patul soţiei sale, actriţa Amellia Wellner, cu care era căsătorit încă din octombrie 1883”, se putea citi cu litere de-o șchioapă în publicația România Liberă.
În urma acestei întâmplări tragi-comice, actorul, și-a dat demisia și a încheiat orice legătură cu fostul său coleg. Cu toate acestea, Nottara, a intrat în istorie pentru remarcabilele sale interpretări ale personajelor Ștefan Tipătescu din „O scrisoare pierdută” și Ion din „Năpasta”, ambele piese de teatru fiind scrise de I.L. Caragiale.
O altă poveste de amor neloial a fost și relația dramaturgului cu Veronica Micle, iubita lui Mihai Eminescu, colegul său de redacție și prieten capricios. Poetul ar fi aflat despre această realitate crudă, după ce, Titu Maiorescu, aflând că vrea să se căsătorească cu Veronica, și-a făcut datoria și l-ar fi informat despre această poveste de dragoste dintre aleasa inimii sale și Caragiale.
„Uşurateca Veronica, plictisită să-l tot aştepte pe Eminescu, îl întîlneşte la Iaşi pe Caragiale, între care se înfiripă o relaţie sentimentală, cum să-i spun? – corporală. Se pare că Eminescu a aflat – viitorul dramaturg nu făcea secrete din cuceririle sale – şi relatiile epistolare parcurg o perioadă glacială, ea ameninţîndu-l pe Eminescu, la 27 iunie 1880, că într-o lună îi va distruge scrisorile”, scria în „România Literară”, Zigu Ornea.
