Unul dintre cele mai controversate obiecte de cult ale creștinismului este Giulgiul din Torino, despre care se crede că a fost folosit la învelirea trupului lui Iisus Hristos după moartea acestuia.
Imaginea imprimată pe pânza care a învelit trupul Mântuitorului, îți taie respirația, sunt detalii care amintesc de o gravitate extremă a unor răni și suferințe suportate de Fiul lui Dumnezeu.Veridicitatea acestuia poate confirma undeva de până la 100% faptul că reprezentarea Mântuitorului de până acum este cea potrivită.
Până în prezent zeci de specialiști au încercat să determine dacă este sau nu autentic giulgiul, care a făcut carieră de-a lungul secolelor până în zilele noastre.
Se pare că ar exista peste 100 de particularități ale imaginii imprimate pe acesta, a căror reproducere în totalitate este imposibil de efectuat chiar și în zilele noastre.
Examinările de până acum sunt controversate din cauza impreciziilor procedurale. Erorile statistice nu permit obținerea unui răspuns real despre originea acestuia. Iar asumarea altor riscuri de datare științifică, prin care este nevoie să fie arse bucăți ale acestuia, este de neconceput.
Poate că una dintre cele mai sumbre ipoteze, este cea în care se crede că giulgiul ar data de undeva din perioada Evului Mediu. Dacă acordăm credibilitate, ar trebui să presupunem că ingeniozitatea unui presupus falsificator ar fi mers până în punctul de a fi supus pe cineva martiriului christic.
Datarea aceasta a fost făcută cu carbon, din care reiese că marama ar fi de undeva din secolul al XIV- lea. Câțiva sceptici au avansat ipoteza că actul acesta ar putea aparține lui Giotto din Bondone sau lui Leonardo da Vinci.
Acuratețea unei asemnea proceduri de datare este controversată din cauza contaminărilor externe. Incendiul din 1532 de la Chambery, Franța, unde a fost implicat relicvariul din argint al Sfântului Giulgiu, care a condus la topirea sa parțială a acestuia, fac aproape imposibilă o asemenea datare.
Datarea numismatică (studiul monedelor) atestă faptul că acesta ar fi fost venerat deja în secolul al VII-lea după Hristos. Acest lucru poate fi dovedit de anumite monede care circulau prin Imperiul Bizantin. Pe acestea era imprimată imaginea de pe maramă.
Detalii similare ca: tumefierea obrazului drept, lungimea mai mare a părului de pe partea stângă, confirmă faptul că este vorba despre același giulgiu, aflat în zilele noastre în Catedrala Sfântului Ioan Botezătorul din Torino. Șansele ca aceste detalii să fie întâmplătoare sunt foarte scăzute, poate undeva de la 0,1 la 1 miliard.
Giulgiul lui Iisus Hristos reprezintă un obiect al controverselor și conflictelor pentru foarte mulți specialiști, de-a lungul anilor, oamenii de știință, reprezentanții religiei creștine, istorici, scriitori care vin cu tot felul de precizări legate de originea acestuia.