Împăratul Nero este o altă figură a istoriei Imperiului Roman în jurul căruia s-au creat multe legende. Nero s-a născut la Antium, în Italia, pe 15 decembrie, anul 37, ca fiu al consolului roman, Gnaeus Domitius Ahenobarbus, şi al Agrippinei cea Tânără. Micul împărat în devenire a fost crescut de o mătușă de a sa. Tatăl lui l-a părăsit la vârsta de 3 ani. Mama lui fost exilată de fratele ei, împăratul Caligula. Claudius l-a adoptat pe Lucius ca fiu, iar Agrippina l-a numit „Nero”. Nero a fost crescut de părinții săi adoptivi cu multă apreciere. Claudius l-a numit pe Nero ca succesor la tron în detrimentul fiului său natural. Nero se va căsători cu sora lui vitreg. Agrippina îl otrăvește cu ciuperci pe Claudius. Astfel la vârsta de doar 7 ani Nero devine împăratul Imperiului Roman. Existau tot felul de povești legate de această schimbare bruscă a situației. Mulți credeau că Agrippina și Nero aveau o relație.
Pe monedele care circulau în acea perioadă erau reprezentați cei doi, cârmuind Imperiul Roman. Când a ajuns Nero împărat populația imperiului ajungea undeva la 50 de milioane de locuitori. Relația dintre mamă și fiu se răcește, în anul 55 Agrippina încetează să mai apară pe monedele imperiului. Seneca şi Burrus devin noii sfătuitori ai lui Nero. Matricidul lui Nero a fost un sfat primit de la cei doi. Nu a putut să-și ucidă mama în mod direct. A recurs la metode indirecte. Prima încercare a ost de a o strivi „întâmplător” cu mobilă, dar scapă. A doua oară scufundă o corabie pe care se afla Agrippina, dar scapă și de dat aceasta. A treia oară a dispus ca trupele pretoriene să o ucidă direct. Agrippina şi-a dezvelit pântecul pe unde i-a dat naştere lui Nero, apoi un soldat a înjunghiat-o.
Iubirea împăratului Nero
Nero a iubit trei femei pe care le-a luat în căsătorie. A patra sa căsnicie a fost cu un bărbat. S-a căsătorit cu Sporus, pe care l-a sterilizat şi l-a îmbrăcat în haine femeiești. Cele trei soții ale sale au sfârșit tragic. Priemele duă murid pentru că nu au reușit să-i ofere copii.
Nero manifesta o ură extremă față de creștini. El ar fi primul care a dispus persecutarea creștinilor. În data de 18 iulie, anul 64, un incendiu izbucnește la Circus Maximus. Nero era plecat la Antium, la aflarea veștii a venit degrabă la Roma și a ajutat la stingerea focului. Tacitus ne spune că împăratul Nero ar fi dat vina e o sectă mică de creștini pentru a scăpa de ura poporului.
Sfârșitul împăratului artist
Sfârșitul lui Nero vine pe fondul unei crize economice. Frustrarea poporului era foarte mare pentru că se pierduseră fonduri importante pentru reconstruirea Romei după incendiu. Oamenii ajunseseră să nu mai fie așa de încântați de Nero. Poporul deja se săturase de împăratul excentric care-i obliga să stea cu orele în teatru. se spune că multe femei ajungeau să nască în incinta teatrului în care declama Nero ore în șir. Unii spectatori mai curajoși se prefăceau că au murit pentru a fi scoși afară.
Primul complot îndreptat spre Nero a fost deconspirat. Pentru această înaltă trădare 19 oameni au fost ucişi şi 13 exilaţi. Seneca, mentorul său, a fost învinuit de complicitate în conspiraţia pisoniana şi a fost obligat să se sinucidă. Fiind al doilea mare filosof al Antichității care este condamnat la moarte prin ingerarea unei otrăvi. Împăratul este eliminat prin intervenția majoră a Senatului. A fost denumit un pericol al Romei în mai 68. În data de 8 iunie, Nero, fuge când este abandonat de comandantul pretorian, Nymfidius Sabinus.
Se ascundea într-o cameră din spatele casei când au venit soldații să-l aresteze. Moment în care ia decizia de-a se sinucide. Și-a chemat secretarul pentru a-i spune să-l înjunghie în gât. Se spune că ar fi spus atunci: „Ah, ce artist piere odată cu mine!”. Împăratul Nero moare astfel la vârsta de doar 30 de ani.