Atunci când ne gândim la nunți, în general ne gândim la momente de fericire, o zi în care familia se adună alături de prieteni și de cei dragi, dar cel mai important, începutul unei noi perioade din viața unui cuplu.
Cu toate acestea, din punct de vedere istoric, nunțile nu aveau aceeași însemnătate ca în prezent. Multe tradiții, cum ar fi valul de mireasă sau domnișoarele de onoare erau legate de alungarea spiritelor rele.
Inelele de logodnă erau semne ale posesiunii, iar tatăl care își dădea fata era de cele mai multe ori un prilej pentru afaceri. Nunțile nu au fost mereu semne ale iubirii, ci ale uniunilor dintre familii care urmau să lege diferite afaceri.
Cu multe secole în urmă, mirele trebuia să ,,fure,, mireasa de la casa părinților în cazul în care aceștia nu erau de acord cu uniunea lor. Cavalerul de onoare avea rolul de a-l apăra pe acesta în condițiile în care apăreau confruntări.
Trecerea pragului casei a miresei de către mire are și ea o însemnătate care datează încă din perioada Imperiului Roman. Acesta era un semn că tânara fata nu a părăsit casa părintească cu inima deschisă. De asemenea, era un mod de a apăra tânărul cuplu de spiritele rele, deoarece mireasa nu atingea pământul și astfel duhurile rele nu-i puteau blestema trupul.
Buchetul pe care miresele îl poartă era folosit în secolul al 15-lea pentru a masca mirosurile neplăcute ale corpului lor. Acestea trebuiau să fie făcute din plante cu miros puternic, cum ar fi mărar sau usturoi, suficiente pentru a masca alte mirosuri.