Limba română este bogată în expresii și proverbe, atât din țară, cât și traduse din alte limbi.

De-a lungul anilor, ne-am cultivat acest stil de limbaj și ne place să-l folosim pentru a descrie o situație sau un eveniment. În acest fel, a apărut și expresia de „țap ispășitor” care are o istorie veche. 

De unde provine expresia de „țap ispășitor”

Originea expresiei vine tocmai de la poporul evrei. Ei jertfeau animale pentru a ca păcatele lor să fie iertate de către Dumnezeu. La fel cum Iisus Hristos s-a sacrificat pe sine pentru întregul popor, aceștia considerau că și ei vor fi iertați dacă ucid animale.

Se poate considera că Mântuitorul Hristos a fost un țap ispășitor pentru păcatele săvârșite de umanitate. Cât a fost El pe pământ, țapul a fost înlocuit cu mielul. În scrierile antice, când era Ziua Ispășirii, se punea o panglică roșie la gâtul țapului sau între coarnele sale.

După ce erau rostite păcatele, panglica își schimba culoarea și devenea albă, semn că au fost iertate. După moartea lui Iisus și până la cucerirea Ierusalimului în anul 70 panglica rămânea mereu roșie, semn că Dumnezeu nu a mai iertat păcatele creștinilor.

Sursa foto: Social media

Astfel, țapul ispășitor era cel folosit de evrei pentru iertarea păcatelor. Totul avea loc în cadrul unui ritual special și era o zi dedicată acestui lucru. Ziua Ispășirii era atunci când preotul spunea toate păcatele în spatele țapului pe care îl alungau în deșert. Acest ritual este prezent și în Biblie.

După ce țapul primea toate păcatele poporului, el era alungat în deșert fără niciun ajutor. De multe ori el murea de foame, sete sau era mâncat de alte animale mai mari. Deși era un ritual foarte crud, evreii considerau că doar așa Dumnezeu le iartă păcatele. De-a lungul anilor, a apărut expresia de „a fi țap ispășitor” și se referă la o persoană care ia toate păcatele grupului sau ale altor oameni fără să fie vina lui.