În anul 1966, Nicolae Ceaușescu a implementat una dintre cele mai dure politici pronataliste, interzicând avortul prin Decretul nr. 770. Această decizie avea scopul de a crește rapid populația, dar a dus la efecte devastatoare pentru mii de copii care au ajuns în orfelinate unde au fost neglijați.
Cercetările ulterioare au arătat că trauma din copilărie experimentată de acești copii a avut un impact semnificativ asupra dezvoltării creierului și a funcțiilor cognitive. Potrivit unor studii, copiii din orfelinatele românești prezintă volume cerebrale mai mici, fenomen ce se asociază cu performanțe cognitive reduse.
Efectele neurobiologice ale abandonului și neglijenței au arătat modificări semnificative în creier. Zona hipocampului, crucială pentru memorare și orientare spațială, este sensibilă la stres și se reduce semnificativ în dimensiune la copiii care au trecut prin evenimente traumatice repetitive.
Abuzul fizic sau sexual, precum și expunerea la violență, activează excesiv structurile limbice, amigdala și cortexul insular. Aceste schimbări duc la reacții extreme și sunt asociate cu tulburări de stres post-traumatic.
În contrast, neglijența afectează regiunile prefrontale ale creierului, responsabile de procese complexe, cum ar fi planificarea și raționamentul. Această afecțiune a fost observată clar la copiii din orfelinatele românești identificați cu atrofie cerebrală și deficite de cogniție.
Studiile au demonstrat schimbări epigenetice în urma acestor traume. Copiii maltratați au arătat tipare genetice care indică o îmbătrânire prematură, corelată cu risc crescut de depresie.
Totuși, cercetările arată și că mulți copii pot depăși aceste traume timpurii prin reziliență. Adopția și îngrijirea adecvată au ajutat copii din orfelinate românești să își recupereze funcțiile cognitive.