Blestemul nu este altceva decât o abatere foarte gravă de la legile creștinești, dar și de la cele umane, în fond. Biserica ne învață că a blestema înseamnă a arunca o cerere, către forțele răului, care să se abată asupra unei persoane. Un astfel de păcat grav se poate întoarce inclusiv asupra celui care l-a rostit.
Blestemul este alungat prin rugăciune
De cele mai multe ori, persoanele care ajung să arunce uj blestem au sufletul încărcat de mâhnire, frustrare, neputință, aspecte care stau departe de legea iubirii creștinești. Este mai mult decât clar că doar un suflet rătăcit prin negura păcatului poate rosti o cerere atât de dură, la adresa celui de lângă el, însă așa cum Dumnezeu a îngăduit, binele va birui întotdeauna, prin rugăciune.
Dacă asupra ta sau a familiei a fost aruncat un blestem, vei putea pune o piedică în calea acestuia întorcându-ți fața spre Dumnezeu. Prin rugăciunea curată, folositoare inimii, avem conștiința curată și tăria că vom privi milostivirea, iar răutățile ne vor ocoli. Pentru că a-ți iubi aproapele este o poruncă a bisericii care trebuie urmată de orice credincios, prin prisma acesteia avem și datoria de a ne ruga pentru cel care a deschis gura și a rostit o cerere atât de gravă, un blestem.
Cel care a săvârșit acest păcat și realizează gravitatea lui, apoi se căiește, poate scăpa de o astfel de povară prin spovedanie sinceră. De altfel, dacă duhovnicul consideră necesar îi atribuie persoanei în cauză un anumit canon de rugăciune care să îl curețe de urmările năprasnice ale unui păcat de acest tip.
Blestemul aruncat de mamă, periculos pentru sufletul ei, dar și al copilului
Nu de puține ori, împovărate de grijile de zi cu zi, de nevoile copilului, dar și de propriile gânduri, mamele cad în capcana păcatului și rostesc cuvinte grele la adresa copilului. Un astfel de gest, poate avea urmărit grave asupra vieții propriului copil. De altfel, blestemul se poate întoarce asupra mamei prin boală și suferință. Paza bună a minții este cheia pentru a nu claca în momentele dificile, iar astfel să se ajungă în stadiul de a rosti o cerere atât de amară.