Mărțișorul este o tradiție populară românească care se sărbătorește în fiecare an pe dată de 1 martie, considerat în tradiția populară drept începutul primăverii.
Această sărbătoare are o istorie bogată și plină de legende, care îi da un farmec aparte. În acest articol, vom explora originile și istoria Mărțișorului, legendele și tradițiile care au legătură cu această sărbătoare populară.
Originile și ce date se știu despre apariția mărțișorului
Mărțișorul este o tradiție populară care se întinde de-a lungul a mii de ani. Deși nu se cunosc cu exactitate originile sale, istoricii sunt de părere că această sărbătoare ar putea avea origini daco-tracice, întrucât și vecinii noștri bulgari au obiceiul de a oferi mărțișoare, însă sub numele de „martenite”. Pe de altă parte, mărțișorul poate avea origini române, întrucât, pe vremea Imperiului Român, Anul Nou era celebrat pe 1 martie, în prima zi a primăverii. Românii îl celebrau pe Marte, zeul războiului, de Anul Nou, iar de la numele lui Marte poate veni și „mărțișor”.
Pe teritoriul României s-au găsit talismane, care sunt considerate mărțișoare, vechi de mai bine de 8.000 de ani. Aceste mărțișoare erau făcute din pietre de rău vopsite în alb și roșu, înșirate pe un șnur.
Legenda Mărțișorului
Toate aceste tradiții și obiceiuri au plecat de la frumoasele legende ale mărțișorului. Una dintre frumoasele legende ale Mărțișorului spune că în urmă cu mult timp, soarele a luat înfățișarea unei tinere frumoase pentru a putea participa la hore și a coborât pe pământ. Zmeul aflând acestea, a răpit-o pe tânăra și a închis-o într-o temniță la castel. Atunci natură a murit, a început o noapte interminabilă, florile s-au ofilit, pomilor le-au căzut frunzele, păsări au plecat, copii au încetat să mai zâmbească și să se mai joace.
Văzând cât de mult lipsește tuturor Soarele, un tânăr curajos și puternic s-a hotărât să caute castelul zmeului, să îl înfrunte și să elibereze soarele. Căutarea a durat o vara, o toamna și o iarnă. La sfârșitul celui din urmă anotimp, tânărul a găsit temniță, l-a doborât după lupte grele pe zmeu și a eliberat Soarele. Soarele s-a urcat pe cer, iar natură a început să prindă viață din nou. În semn de recunoștință, Soarele a lăsat o urmă a lumina în urmă să, care a devenit mărțișorul, simbolul speranței, al noii vieți și al schimbării.
Tradițiile legate de Mărțișor
Tradiția spune că , în prima zi a primăverii, pe 1 martie, martișorul trebuie oferit femeilor, dar în unele zone din Bucovina se oferă și bărbaților. Acesta este purtat în piept și se crede că aduce belșug și protecție împotriva relelor conform credinței populare.
O altă tradiție este legarea unui fir alb-roșu la încheietura mâinii copiilor pentru a-i proteja împotriva deochiului și altor pericole. În unele regiuni, o monedă este atașată firului că simbol al norocului și al belșugului. Această tradiție face referire la Soare, care readuce primăvara.
De-a lungul timpului, martișorul simplu, format din fir și o monedă, a fost înlocuit cu variante mai moderne care simbolizează primăvara, belșugul și norocul.
Martisoarele coșar sunt printre cele mai populare, fiind considerate aducătoare de noroc. Alte mărțișoare populare sunt potcoavă și trifoiul cu patru foi. La sfârșitul lunii martie, martișorul trebuie îndepărtat de la piept și prins într-un copac sau într-o tufă de trandafiri. În momentul în care se leagă martișorul, se poate face o dorință, care se spune că se va îndeplini. În unele zone din Transilvania, martisoarele sunt agățate la ușa casei, ferestre, grajduri sau coarnele animalelor din gospodărie, pentru a ține departe spiritele rele și a aduce belșugul.
În concluzie, Mărțișorul este o sărbătoare populară românească cu o istorie bogată și plină de legende frumoase. Această sărbătoare este un simbol al primăverii și al speranței. Tradițiile legate de Mărțișor, precum dăruirea și purtarea acestuia, sunt o expresie a sentimentelor de dragoste. Dar, nu în ultimul rând, a prieteniei și recunoștinței față de cei dragi.
