Pe data de 16 aprilie, cu o zi înainte de Duminica Intrării lui Hristor în Ierusalim, cunoscută ca și Duminica Floriilor, creștin-ortodocșii sărbătoresc Sâmbăta lui Lazăr. Această zi este extrem de importantă în calendarul ortodox.
În Sâmbăta lui Lazăr sau Moșii de Florii, oamenii de la sate păstrează cu sfințenie o serie de obiceiuri vechi. Femeile nu torc deloc, pentru ca morții care așteaptă la poarta Raiului, să nu revină pe pământ. Mai mult de atât, nu se spală și nu se coace.
Ce obiceiuri se țin în Sâmbăta lui Lazăr
Tot în Sâmbăta lui Lazăr, în biserici se cântă melodii religioase care amintesc despre moartea şi învierea lui Lazăr, care era prietenul lui Iisus. Învierea lui Lazăr anticipează Învierea Mântuitorului Hristos. Dar cine era Lazăr?
În sâmbăta dinainte de Florii, fetele țineau cu un ritual numit „Lăzărița”. Cine nu știe, înainte de a intra în Ierusalim, Iisus l-a înviat pe Lazăr. Potrivit tradiției populare, Lazăr era un fecior tânăr, fratele fetei cu care era căsătorit Dragobete.
Străbunii spun că Lazăr a plecat cu oile la păscut într-o zi, iar mama lui a rămas să facă plăcinte. În timp ce era pe câmp, Lazăr a văzut un copac să ia muguri pentru animalele sale, însă și-a adus aminte de plăcintele mamei sale și s-a grăbit să coboare. Din păcate, a alunecat și a murit. Se spune că Lazăr ar fi decedat de dorul plăcintelor mamei lui. Astfel, se practică obiceiul ca femeile să dea de pomană plăcinte de post în sâmbăta dinainte de Florii.
„Lăzărița” este respectat doar de fete
An de an, în sâmbăta Floriilor, se ține și un ceremonial denumit „Lăzărița”. Acest ritual este respectat numai de fete. Astfel, una dintre fete se îmbracă în mireasă și împreună cu alte tinere participă la acest ritual, în curțile oamenilor unde au fost primite. De asemenea, drama lui Lazăr este povestită pe o melodie lentă, Lăzăriţa dansând. Acest obicei străvechi se trage din timpurie lui Dionysos.
Tot în această zi sfântă, la miezul nopții dinspre Florii, fetele fierbeau apă cu busuioc şi cu fire de la ciucurii unei năframe. Năframa era furată de la înmormântarea unei fete mari. Duminica, ele se spălau cu această apă pe cap, aruncând-o apoi la rădăcina unui pom fructifer. Astfel, copacul creștea mai frumos și bogat.
