De la primul sărut al lui Harry Potter până la melodia de iarnă a lui Justin Bieber, sărutul sub vâsc este un obicei peste tot în lume.
Dar această tradiție de Crăciun a existat cu mult înainte de a apărea vreodată în filme sau melodii pop. Nici măcar istoricii nu sunt siguri de ce au început oamenii să își ofere bezele dulci sub vâsc. Însă am aflat de unde vine tradiția.
Există un consens general cu privire la când și unde a început obiceiul și cum a devenit popular în timpul Crăciunului. Originile săruturilor sub vâsc apar într-o poveste din mitologia nordică despre zeul Baldur. Văscul este o plantă care poartă adesea fructe de pădure albe, semnificând puritatea.
Care este legenda sărutului sub vâsc
În poveste, mama lui Baldur, Frigg, aruncă o magie puternică pentru a se asigura că nicio plantă cultivată pe pământ nu poate fi folosită ca armă împotriva fiului ei. Singura plantă la care vraja nu ajunge este vâscul. Acesta a fost protejat deoarece nu crește din pământ, ci din ramurile unui copac. Intrigantul Loki, când a aflat acest lucru, face o suliță din vâsc – sulița care l-a ucis în cele din urmă pe Baldur.
Dar legătura dintre acea poveste și tradiție este neclară și poate nici măcar să nu există deloc. În multe povestiri, Frigg declară că vâscul este un simbol al iubirii după moartea fiului ei și promite să sărute pe oricine a trecut pe sub el. Dacă aceasta este o versiune corectă a poveștii, ar fi clar cum se conectează direct la actul romantic de astăzi.
Sărutul sub vâsc este una din cele mai frumoase tradții fără explicații
Istoricul Mark Forsyth spune însă că acesta nu este de fapt modul în care se termină povestea. Forsyth este autorul cărții „A Christmas Cornucopia: The Hidden Stories Behind Our Yuletide Traditions” și a examinat patru relatări nordice despre uciderea zeului și evenimentele care au urmat. Deși bărbatul nu are altă explicație, autorul spune că știe că tradiția a început între 1720 și 1784, în Anglia.
„Moartea lui Baldur implică vâsc, dar nu are nimic de-a face cu sărutul sau Crăciunul”, spune el pentru TIME.
Sărutul sub vâsc nu ar fi existat ca o tradiție populară înainte de 1720, deoarece cea mai amplă cercetare despre plantă a fost publicată în acel an și nu a făcut referire la practică, explică Forsyth. John Colbatch, un farmacist și medic englez, a scris două cărți despre vâsc în 1719 și 1720.
„A avut o secțiune întreagă despre superstiții și obiceiuri asociate cu vâscul și nu menționează absolut nimic despre sărut sub vasc.”, explică istoricul.
În schimb, cea mai veche referință despre sărutul sub vâsc pe care Forsyth a găsit-o provine dintr-un cântec publicat în 1784.
„What all the men, Jem, John, and Joe,/ Cry, ‘What good-luck has sent ye?’/ And kiss beneath the mistletoe,/ The girl not turn’d of twenty.”, spun versurile.
Și alți istorici au citat aceste rânduri ca primă referință a tradiției. Dar ce s-a întâmplat între 1720 și 1784 care a făcut sărutul sub vâsc un fenomen rămâne necunoscut.
