Este o sărbătoare mare, astăzi 26 februarie, despre care toți românii trebuie să știe. Iată ce sfânt este amintit astăzi.
Românii și Biserica Ortodoxă îl sărbătoresc astăzi pe Sfântul Porfirie.
Sfântul Porfirie este prăznuit astăzi de biserică
Sfântul Porfirie s-a născut în Tesalonic. La vârsta de 25 de ani s-a retras în pustia Egiptului. Acolo va fi tuns în monahism. După cinci ani de vieţuire la o mănăstire din Egipt, ajunge la Ierusalim, scrie crestinortodox.ro. Aici va fi hirotonit preot de către Pravliu, patriarhul Ierusalimului, şi i se va încredinţa spre paza lemnul Crucii.
După un timp, Dumnezeu i se descoperă spunându-i:
„Dă-mi Mie visteria – adică lemnul Crucii – pe care am adus-o la tine, pentru că voiesc să te însoţesc cu o mireasă cu adevărat săraca, însă bună de obicei. Iar tu, luând-o pe ea, să o împodobeşti, ca să-şi uite sărăcia cea dintâi”.
Păgânii din Gaza auzind că vine Sfântul Porfire în ţinutul lor, au pus pe cale spini, gunoi, au săpat gropi și au făcut fum necurat cu scopul de a-l întoarce din cale. Sfântul le răspundea numai prin minuni.
Sfântul Porfire va cere ajutor de la împăratul Constantinopolului şi de la Sfântul Ioan Gură de Aur pentru a risipi templele idoleşti. Va distruge cele opt temple idoleşti vestite din Gaza: Soarelui, Venerei, lui Apolon, Proserpinei, Ghecavei, lui Ieron, Fortunii şi lui Marnas, iar în locul unui altar închinat zeilor va construit o biserică.
Rugăciunea de dimineață
Iată rugăciunea de dimineață scrisă de Arsenie Boca.
„Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mă ca astăzi toată ziua să mă lepăd de mine însumi, că cine ştie din ce nimicuri mare vrajbă am să fac şi astfel, ţinând la mine, să Te pierd pe Tine. Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca rugăciunea Preasfântului Tău nume să-mi lucreze în minte mai mult decât fulgerul pe cer, ca nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, căci iată păcătuiesc în tot ceasul.
Doamne, Cela ce vii în taina între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întuneric. Patimile au pus ţină pe ochii minţii, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind în noi inimile noastre şi toate împreună au făcut temniţă în care Te ţinem bolnav, flămând şi fără haina, aşa risipind în deşert zilele noastre, umbriţi şi dosădiţi până la pământ.
Doamne, Cel ce vii între oameni în taină, ai milă de noi şi pune foc temniţei, aprinde dragostea în inimile noastre, arde spinii patimilor noastre şi fă lumină sufletelor noastre. Doamne, Cela ce vii în taina între oameni, ai milă de noi, vino şi Te sălăşluieşte întru noi, împreună cu Tatăl şi cu Duhul Tău cel Sfânt. Căci Duhul Sfânt se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul şi mintea rămân neputincioase.
Doamne, Cel ce vii în taină, ai milă de noi, căci nu ne dăm seama cât suntem de nedesăvârşiţi şi cât eşti de aproape de sufletele noastre şi cât ne depărtăm noi prin păcatele noastre. Ci luminează lumina Ta peste noi, ca să vedem lumina prin ochii Tăi, să trăim în veci prin viaţa Ta. Lumina şi Bucuria noastră, slavă Ţie! Amin!”
