Rețelele de socializare abundă de poveștile despre întâmplările tragi-comice create pe fondul pandemiei de COVID-19. Este deja știut că într-o situație de criză avem tendința să ne comportăm ciudat, chiar absurd uneori.
Din păcate, pentru campioana națională de spadă, Ana-Maria Popescu (Brânză), cumpărăturile au devenit o adevărată aventură. Aceasta relatează pe pagina ei de facebook că a vrut să cumpere niște drojdie, însă nu a găsit. Ajunsă la casă a observat că domnul din fața ei avea un pachețel de drojdie, a întrebat de unde a reușit să facă rost, însă, domnul deloc șarmant, i-a răspuns în nas că e a lui și a plecat.
„Cum m-am întristat astăzi… ca fraiera. Și mă trezisem cu așa o energie bună… […] Ajung la magazin, iau repede ce-mi trebuie și-mi aduc aminte că ne chinuim de vreo trei zile să facem pizza și drojdie ioc (știu și de aluatul cu iaurt). La raft, nimic, nada, niente. Întreb o doamnă de la raion „nu se mai livrează”. Nici proaspătă? Din aceea s-ar putea să avem. Caută la locul cu pricina, nimic, dă târcoale unui imens palet cu marfă, tot nimic. Mulțumesc și-mi pun pofta-n cui sau în aluat fără drojdie. Și ajung la casă. Păstrez cei 2 m față de domnul din fața mea și cât scormonesc prin sacoșă după portofel, văd pe bandă un pachețel mic și galben.
– Nu vă supăăărați (urlu mai mult că nu-mi aud vocea de mască), de unde ați luat drojdia?!
-(cu o voce rece și tăioasă) E a mea! Am venit cu ea! și pune mâna protector pe pachețelul galben, de parcă mă pregăteam să fac vreun plonjon și să-i fur comoara.”
Lucrurile simple încep să se complice în ultimul timp. Desigur, Ana-Maria, a trecut peste acest incident neplăcut, chiar dacă, inițial, s-a declarat profund dezamăgită de lipsa de compasiune a apropiaților noștri. Cu toate acestea au fost numeroase persoane care s-au oferit să o ajute.
Prietenii și urmăritorii sportivei au întins imediat o mână de ajutor, însă i-a liniștit rapid, spunându-le că a reușit să fac rost de la vecinii ei.
„Vă foarte mulțumesc. Am rezolvat problema în vecini „ca-n vremurile bune”, dar apreciez ajutorul vostru și nici urmă de supărare nu mai există când văd că am aici o comunitate de oameni dornici să ajute și să împartă. Sunteți minunați.”
