Prima meserie din lume: prostituția. Meseria ce pare a fi unul dintre cel mai necesar rău din istoria lumii. Este una dintre principalele trepte ale civilizaţiei umane. Apariția ei este datată cu mult timp în urmă. Aceasta a fost menţionată încă din timpuri străvechi, în documente istorice de o extremă importanță. Există un detaliu cât se poate de curios. Prostituția nu este întâlnită în comunităţile de tip tribal. Pare că prostituția nu a fost (și nu este) practicată în comunitățile de aborigenii din Australia sau în triburile din Birmania.
Prima meserie din lume: istoria celei mai vechi meserii din lume
Primele atestări cu privire la această meserie sunt făcute în unele din documentele din Babilon, Sumeria şi Fenicia. În ele, raportarea la prostituţie sunt pozitive. Este o ocupație departe de a fi blamată. Reprezintă o ocupație care era considerată o profesie sacră. Prostituția îmbracă haina unei necesități de origine sacră. Oferirea de plăceri sexuale au o formă de ritual religios, nu se face pentru un scop financiar.
Pentru Babilon această formă de exprimare a sexualității devenea ceva obligatoriu. Astfel, toate femeile erau obligate ca cel puțin o singură dată în viaţă să-și ofere trupul unui străin, în sanctuarul zeiţei iubirii şi fertilităţii. O zeiță, care este prezentă în mitologia greco-romană sub denumirea de Afrodita/Venus. De altfel, este o deivinitate prezentă în toate religiile arhaice, sub diferite denumiri, întrunind, în funcție de regiune mai multe calități . Asirienii o numeau Mullissu, în Mesopotamia era denumită Ninlil. Ca mai apoi, în Babilon şi Akkadia să i se spună Iștar. Sumerienii aveau pe Inanna drept protectoarea sexualității și a reproducerii, nu în ultimul rând, o întâlnim și la popoarele semitice pe Astarte.
Meseria de „prostituată” nu este menționată sub un aspect peiorativ pentru o lungă perioadă de timp. Cu atât mai mult în civilizațiile străvechi care nu vedeau o virtute în monogamie. Un detaliu cât se poate de important este faptul că, în cazul Greciei Antice, femeia nu era considerată „sexul frumos”, cu atât mai mult nu se putea blama o astfel de meserie.
Iștar divinitatea supremă a iubirii, sexualităţii şi fertilităţii
„plecați-vă în fața celui onorat de Iștar! Zeița se purta cu cruzime față de iubiții ei, iar aleșii plăteau scump pentru favorurile făcute. Animalele, robite de dragoste, își pierdeau vigoarea nativă: cădeau în capcane întinse de om sau erau domesticite. Chiar și pentru zei, dragostea zeiței Iștar era fatală. În tinerețe, zeița îl iubise pe Tammuz, zeul grânelor, – conform lui Ghilgameș – această dragoste ducând la moartea lui Tammuz.”
Despre Iștar se spunea că fusese nevoită să coboare în lumea subterană. Pentru a i se permită să intre, Ereshkigal, considerată Regina Lumii Subterane, îi spune portarului să îi permită accesul, dar să se supună înțelegerii străvechi. Astfel, pentru a intra, la fiecare altă poartă întâlnită trebuia să mai renunțe la încă un obiect vestimentar. Ajunsă la cea de a șaptea poartă, Iștar, foarte furioasă, se năpustește asupra lui Ereshkigal.
Regina subteranei îi spune servitorului ei să o întemnițeze pe Iștar și să abată asupra ei 60 de boi. Cât timp, Iștar, a stat în subterană, pe Pământ, activitatea sexuală încetase. Moment în care, Zeul Papsukal i-a raportat situația lui Ea, regela zeilor. Ea va crea un eunuc numit Asu-shu-namir, pe care-l trimite la Ereshkigal, care invocă zeii asupra ei și îi cere în schimb apa vieții. Astfel este reînviată Iștar, iar totul revine la normal.