De la a intra legat în cătușe pe poarta mănăstirii înainte de ’90 și a păși ani mai târziu în același loc în veșmânt de mitropolit. Pare o frază desprinsă din poveștile de ficțiune, însă nu este deloc așa. Scenariul reflectă cât se poate de punctual experiența de viață a unuia dintre mitropoliții pe care Biserica Ortodoxă din țara noastră i-a avut.
Despre viața mitropolitului Bartolomeu Valeriu Anania, între biserică și prigoana comuniștilor
Bartolomeu Valeriu Anania a fost mitropolitul Clujului, Albei și Crișanei. Această structură care a unit cele trei regiuni luând naștere în 2006. Ani mai târziu, aceasta a primit titulatura de Mitropolia Clujului, Maramureșului și Sălajului.
Bartolomeu Anania a fost, dincolo de straiele preoțești și de arhiereu, un reputat teolog și scriitor. Puțini sunt cei care știu că a pășit inclusiv în tainele medicinei, însă a continuat doar pe drumul de a vindeca doar sufletele.
Mitropolitul Bartolomeu Anania s-a născut în județul Vâlcea în anul 1921 în satul Glăvile. După o copilărie plină de lipsuri, însă trăită în duhul credinței prin îndrumarea părinților, tânărul Bartolomeu Anania ajunge elev în cadrul Seminarului Central din București.
Ani mai târziu, intră în viața monahală în cadrul Mănăstirii Antim, în 1942. Tot atunci primește numele de Bartolomeu după tradiția tunderii în monahism. Numele de botez al celui ce avea să devină unul dintre cei mai iubiți mitropoliți ai României era Valeriu.
Activitate remarcabilă în Biserica Ortodoxă
Tot în 1942, Bartolomeu Anania este hirotonit ca ierodiacon viețuind în mănăstirile Polovragi și Baia de Arieș. Ierodiaconul și-a continuat aprofundarea în teologie urmând studiile superioare în București.Deși a luat parte la cursurile facultăților de medicină din Cluj și Sibiu, ierodiaconul Bartolomeu a ajuns să fie membru în cenaclul Victor Papilian, reputat doctor, scriitor și profesor, personalitate marcantă în medicină.
Încă din anii studenției, Bartolomeu Anania s-a remarcat ca personalitate conducând inclusiv greva studențească anticomunistă. De altfel, acela a reprezentat și momentul de declin, fiind ținta arestărilor comuniștilor.Niciuna dintre privările de libertate de atunci nu au fost de durată. Aveau însă să fie urmate mult mai târziu de cea mai dificilă.
În anul 1947, timp de câteva luni, Bartolomeu Anania a preluat rolul de stareț al Mănăstiri Toplița. Un an mai târziu, tânărul monah slujitor al dreptei credințe ajunge să îl cunoască pe patriarhul Justinian. Legătura dintre cei doi a. Rămas una apropiată în următoarele două decenii. Bartolomeu Anania a ajuns ulterior sa ocupe locul de intendent în cadrul Palatului Patriarhal, dar a fost și inspector în învățământul bisericesc. Din 1951, clericul a fost decan în cadrul Centrului de Îndrumare Misioanară și Socială din Curtea de Argeș. În această instituție a predat ore de istoria bisericiI.
Condamnat la muncă silnică
Prigonirea a început în 1958 când ierodiaconul a primit apăsătoarea condamnare de muncă silnică. Acuzat de „uneltire contra ordinei sociale”, Bartolomeu Anania a fost închis la Aiud, însă a trecut și prin închisorile Pitești și Jilava.
Momentul intrării pe porțile închisorii au fost descrise de slujitorul lui Dumnezeu ca fiind unele de apropiere față de Cel de Sus. Atât Bartolomeu Anania cât și fratele lui au executat ani grei de pușcărie în aceeași incintă. De altfel, tot din închisoare, frații au aflat despre trecerea la cele veșnice a părinților.
Bartolomeu Valeriu Anania a dus inclusiv în închisoare o viață în asceză. A scris în minte schițe și volume întregi de proză pe care le-a publicat ulterior. Steaua Zimbrului și Meșterul Manole au fost două dintre operele scrise în acest mod, dincolo de gratii.A propovăduit Cuvântul lui Dumnezeu printre deținuți și a rezistat cu stoicism în fața aprigului regim.
A fost grațiat 6 ani mai târziu prin decret general.
Misiunea în America
Bartolomeu Anania a luat calea Americii după ce a ieșit de la Aiud. A fost membru în cadrul Arhiepiscopiei Misionare Ortodoxe Române din America și Canada. În perioada respectivă și-a lăsat amprenta duhovnicească în viețile ortodocșilor din Detroit, Chicago, Honolulu, Windsor.
După întoarcerea în România primește rangul de arhimandrit, fiind un drum deschis spre misiunea pe care avea ulterior să o îmbrățișeze.
În urma votului, Colegiului Electoral Bisericesc, Bartolomeu Valeriu Anania devine Arhiepiscop al Vadului, Feleacului și Clujului în anul 1993. 
De atunci, mitropolitul Bartolomeu Anania s-a dedicat vieții pastorale, filantropiei și îndrumării duhovnicești.
În haine de arhiepiscop, Bartolomeu Anania a intrat în anii respectivi pe poarta închisorii de la Aiud, acolo unde cu ani un urmă ajunsese în zeghe. Mitropolitul a mărturisit că a fost extrem de emoționat.
„Am fost emoționat să mă întorc la Aiud și să-i văd pe vechii mei prieteni, deținuți, dar și preoți care slujeau în biserica închisorii. Pe aceeași poartă pe care intrasem în toamna lui 1960 în lanțuri, în fața aceleiași porți, neschimbată, intram ca arhiereu cu mantia pe umăr, ca să sfințesc o biserică. Păi nu sunt lucrările lui Dumnezeu? Acestea te cutremură!”, mărturisea mitropolitul în cadrul interviului din emisiunea Profesioniștii de la TVR.
În anul 1982, mitropolitul Bartolomeu Anania se pensionează și se retrage în viața monahala a Mănăstirii Văratec. Slujitorul lui Dumnezeu se stinge în 2011, la Cluj.