Noi detalii ies la iveala in cazul celor doi tineri rezidenti, de la Spitalul Sfantul Spiridon, din Iasi, care s-au stins unul dupa celalalt…. Dezvaluirile facute de colegii lor de la spital

Doi medici rezidenți de la spitalul „Sf. Spiridon” din Iași au murit la doar două săptămâni distanță, iar acest lucru a dus la declanșarea unei anchete cerute de Ministerul Sănătății.

Este vorba despre George Ștefan Tilă, în vârstă de 31 de ani, și Emanuel Mirel Luca, de 28 de ani, ambii angajați în cadrul unității medicale ieșene. După moartea lor, mai mulți colegi rezidenți au început să vorbească public, sub protecția anonimatului, despre condițiile extreme în care sunt nevoiți să lucreze.

Medicii acuză ore de muncă epuizante și lipsa sprijinului în spital

Mai mulți medici tineri au descris, în mesaje postate pe platforme precum Facebook și Reddit, un mediu de lucru despre care spun că este epuizant și neorganizat. Potrivit acestora, sunt obligați să muncească și câte 32 de ore fără pauză, fiind lăsați de multe ori singuri în fața unor sarcini copleșitoare.

„Suntem munciți pe brânci, nu suntem ascultați, când cere ajutorul că avem prea multă treabă nu ne ia nimeni în seamă”

Medicii spun că, pe lângă activitatea medicală propriu-zisă, ajung să facă și muncă administrativă sau sarcini care, în mod normal, nu le revin. De exemplu, aceștia trebuie să completeze buletine de analize, EKG-uri, externări, certificate de deces sau chiar concedii medicale. Tot ei trebuie să semneze cu cardul de sănătate și să rezolve diverse probleme birocratice care, în alte țări, sunt gestionate de personal administrativ.

Un alt medic a explicat într-un mesaj online cum se desfășoară activitatea după programul normal de lucru:

„După o anumită oră, brancardierii nu mai sunt la spital și tot ce e de dus la CT (prin curtea spitalului, de urcat dealul de la Spiridon cu tărgile cu pacienții) sau transfer la alte specializări, tot rezidenții le fac. La ambulatoriul de gastroenterologie, unde sunt peste 100 de pacienți pe zi, tot rezidenții se ocupă de avize pentru pacienți, analize, treaba pe clinică și pacienții internați. Asistentele țipă la rezidenți, comentează când le pui să facă până și chestii elementare sau când le rogi să sune un brancardier să trimită pacientul la o explorare. Gărzile sunt de 24 de ore, a doua zi ești la program, obligat să stai 32-34 de ore treaz și să fii la fel de forjat și să dai același randament”

Totul se întâmplă în tăcere și fără un sprijin clar din partea conducerii, susțin aceștia, iar atunci când cer ajutorul sau încearcă să atragă atenția asupra problemelor, nu primesc niciun răspuns.

Coordonatoarea activității medicilor rezidenți din cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași, prof. dr. Luminița Iancu, a reacționat la acuzațiile apărute în spațiul public. Aceasta a recunoscut că specializarea în gastroenterologie este solicitantă, dar a subliniat că, în cazul medicului Emanuel Mirel Luca, decedat recent, programul nu a fost atât de solicitant încât să ducă la o epuizare fatală.

„Gastroenterologia este un serviciu greu, cu mulți pacienți și multă muncă. În unele clinici cu rezidenți puțini au 4-5 gărzi pe lună și ai putea spune că nu e ok, asta fac medicii specialiști și primari. Dar în cazul tânărului care a murit duminică, a avut în medie două gărzi pe lună. Este și stres, pot fi și condiții mult mai bune, dar o discuție mai amplă, care implică existența mai multor oameni la suport: infirmieri, brancardieri. Momentan, noi ca universitate nu putem să ne implicăm aici. Sunt peste 3.000 de rezidenți în Iași, toți au probleme, nu toți pot fi medici, dar de aici la a spune că sunt biciuiți și exploatați și au murit de suprasolicitare cred că e cale foarte lungă. Din păcate, sunt probleme de sănătate care sunt ignorate”

În paralel cu aceste cazuri recente, comunitatea medicală din Iași își amintește și de o altă tragedie petrecută în toamna anului trecut. Doctorița Gabriela Ștefănescu, gastroenterolog și cadru universitar, a fost găsită fără viață într-o cameră de hotel din București, acolo unde participa la un simpozion medical. Avea 56 de ani și nu fusese cunoscută cu vreo boală gravă.

Trupul neînsuflețit al medicului a fost descoperit de colega și prietena sa, îngrijorată că nu mai răspundea nici la telefon, nici la mesaje. Cu o seară înainte, Gabriela Ștefănescu susținuse o prezentare apreciată de colegi, după care s-a retras în cameră și nu a mai fost văzută. Surse de la IML au sugerat atunci o posibilă tulburare paroxistică de ritm cardiac, care ar fi dus la oprirea bruscă a inimii, însă cauza oficială nu a fost făcută publică.

„A lăsat un gol uriaș în inimile cadrelor medicale care au cunoscut-o”

Aceste evenimente au readus în discuție presiunea uriașă la care sunt supuși medicii din România, în special cei tineri aflați la început de drum, dar și lipsurile cronice din sistem, de la personal insuficient până la organizare deficitară.