Jens Stoltenberg, secretarul general al NATO timp de un deceniu, și-a exprimat unul dintre marile sale regrete înainte de a părăsi funcția. Într-un interviu pentru revista Politico, Stoltenberg a subliniat lipsa unui răspuns energic al Occidentului în favoarea Ucrainei după ce Rusia a început anexarea teritorială în 2014. „Dacă am fi livrat o fracțiune din armele pe care le-am livrat după 2022, am fi putut de fapt să prevenim războiul”, a declarat el.
De-a lungul interviului, Stoltenberg a evitat să critice aliații și s-a concentrat asupra importanței susținerii continue pentru Ucraina, în special în fața unor posibile provocări viitoare. Politicianul norvegian este considerat un adept al consensului în cadrul alianței militare, punând accent pe dialog politic și soluționarea diplomatică a conflictelor.
Stoltenberg și-a consolidat poziția istorică în NATO prin asumarea unui rol decisiv pentru creșterea ajutorului oferit Ucrainei în ultimul său an de mandat. Acesta subliniază importanța transferului sub control NATO a unei părți a mecanismului de arme destinat Ucrainei, pentru asigurarea stabilității pe termen lung.
În cadrul interviului, Stoltenberg a refuzat să comenteze speculațiile legate de Donald Trump, candidatul la președinția SUA, evidențiind necesitatea ca aliații europeni să nu creeze „profeții care se împlinesc singure”. De asemenea, Stoltenberg a amintit de progresele țărilor NATO în ceea ce privește cheltuielile pentru apărare, subliniind că 2% din PIB reprezintă un minimum necesar.
Pe lângă aceste aspecte, Stoltenberg a abordat capacitatea de producție militară a Rusiei, menționând că, deși nu există o amenințare imediată, potențialul de conflict viitor nu trebuie subestimat. El își încheie interviul exprimându-și încrederea că, deși nu a fost martorul sfârșitului războiului Ucrainei, structurile de suport vor asigura continuarea sprijinului NATO pentru țară.
Mandatul lui Stoltenberg va fi preluat de Mark Rutte, despre care a afirmat că va fi un secretar general „perfect și grozav”, accentuând puterea democrațiilor de a schimba conducerea și de a rămâne unite în fața provocărilor globale.