ÎPS Pimen a fost înmormântat. Ultimele declaraţii ale membrilor BOR Înalt Prea Sfinţitul Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor a fost condus astăzi pe ultimul drum. Slujba a fost susţinută de mai mulţi membrii importanţi ai Bisericii Ortodoxe Române. Vorbim aici despre ÎPS Părinte Teofan ‒ Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, Locțiitor de Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, ÎPS Părinte Teodosie ‒ Arhiepiscopul Tomisului, PS Părinte Damaschin Dorneanul ‒ Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților.
Ultimele declaraţii ale membrilor BOR
După terminarea Liturghiei, aceştia au transmis mai multe mesaje. În cele spuse, înaltele feţe bisericeşti au prezentat viaţa celui care a fost ÎPS Pimen. Au povestit despre ce a fost important pentru Pimen, ce a făcut mai frumos în viaţa sa şi ce şi-a dorit cu adevărat.
Înalt prea sfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei l-a descris foarte frumos pe ÎPS Pimen.
Ce declară ÎPS Teofan
„Bărbat după inima Domnului, care a făcut voia Sa, îndrăznim și noi a mărturisi despre alesul lui Dumnezeu, Părintele Arhiepiscop Pimen. O privire atentă și onestă, adâncă și obiectivă asupra vieții și lucrării vrednicului Vlădică descoperă pe bărbatul iubitor de Dumnezeu și iubit de Dumnezeu. Da, iubit de Dumnezeu a fost și este Arhipăstorul Moldovei de miazănoapte – Bucovina pe care Înaltpreasfinția Sa o contempla ca pe o mireasă aleasă, demnă și nespus de frumoasă.
Vlădica Pimen a avut parte de o viață tumultuos de bogată, viață surprinzătoare în complexitatea ei, uimitoare în coordonatele ei esențiale. Născut în perioada interbelică, trăind din plin timpul războiului, martor al întregii perioade comuniste și participant la durerile fără de sfârșit ale mult așteptatei renașteri a României post-decembriste, Înaltpreasfințitul Pimen domină acest răstimp în chip smerit și majestuos deopotrivă.
Toţi îi erau dragi. Ultimele declaraţii ale membrilor BOR
Toți îi erau dragi, îndeosebi bătrânii și copiii. Între copii se simțea ca un bătrân cu inimă de copil. Între bătrâni trăia sentimentul unui copil care se îngrijește de bunici. Avea o mare slăbiciune: nu accepta ca un bătrân să fie bolnav și părăsit. Era aprig, neînduplecat în dorința sa de a-i ajuta pe cei în vârstă. Avea, poate, sentimentul de vinovăție, văzându-se pe sine înconjurat de oameni, iar pe alții aflați în părăsire. Se implica, stăruia, insista, trecea peste obstacole și neînțelegerea multora în dorința de a-i ajuta pe bătrânii săi dragi, de a fi împreună cu ei, bucurându-le inima.
În multe, Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Pimen a fost un om special. Și timpurile, oamenii și provocările au fost pe măsură. Mulți l-au iubit. Alții, puțini la număr, l-au contestat pentru că nu l-au înțeles. Era prea mare, prea adânc, prea creștin, prea român, pentru a-i fi ușor sesizată anvergura. Unii s-au temut de glasul lui. Aveau și de ce. Pentru că era necruțător în fața trădării, lașității și micimii sufletești. Cu siguranță că a și greșit în viață.
„Pământean sub vremi care nu au fost uşoare”
Era pământean, sub vremi și vremurile n-au fost ușoare. Acum s-a înfățișat înaintea Dreptului și Milostivului Dumnezeu. Avem încredințarea că Hristos Domnul l-a primit în Împărăția Sa, alături de Părintele Iachint de la Putna, Patriarhii Iustin și Teoctist, de mulțimea de preoți, viețuitori ai sfintelor mănăstiri și credincioșii pe care i-a cunoscut și care l-au precedat în drumul spre veșnicie. Avem și nădejdea că Dumnezeu i-a iertat și păcatele pe care, ca om, le-a săvârșit. L-a iubit, slujit și mărturisit pe Dumnezeu cu întreaga-i ființă și în aceasta se înrădăcinează nădejdea că a fost primit în lumea drepților”, a declarat Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei.
Preasfințitului Părinte Damaschin, Episcopul Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, a rostit vineri, 22 mai 2020, cuvinte triste. Acestea i-au înduioşat pe cei prezenţi în ziua slujbei de înmormântare a Înaltpreasfințitului Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților. De altfel, viaţa lui Pimen a fost prezentată într-un fel aparte.
Ce a declarat Părintele Damaschin, Episcopul Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților
„Așadar, cu durere adâncă dar și cu multă nădejde, rostesc aceste cuvinte din partea obștii creștine dreptmăritoare din Bucovina. Ne luăm rămas bun de la Părintele nostru Arhiepiscop Pimen cu toții bineînțeles, dar mai ales noi, slujitorii Sfintelor Altare de aici, din Bucovina, ostenitorii de la sfintele mănăstiri și tot poporul binecredincios de pe aceste meleaguri pe care atât de mult le-a iubit. Căci Înaltpreasfinția sa este legat de Bucovina nu doar prin cele aproape trei decenii de slujire ca prim chiriarh al acestei nou reînființate eparhii, nici prin anii de ascultare ca ghid la Mănăstirea Putna, ori de stareț al acestei lavre ori a celei de aici, de la Sfântul Ioan din Suceava, ci mult mai de demult.
Cum a decis Pimen să vină în Bucovina
O tainică și plină de bucurie chemare a acestor ținuturi a simțit-o tânărul Vasile Zainea când, privind cei șapte munți ai Vrâncioaiei din zona Buzăului natal, gândul și inima i se îndreptau cu dorire și foc sfânt spre Ștefan cel Mare, soarele Sucevei. Și Dumnezeu i-a îndeplinit ruga și din „venetic” cum își spunea, cu modestie, adeseori, a devenit al Bucovinei. Bucovina i-a devenit adevărata casă și de acum, așa cum și-a dorit, își va odihni trupul tot aici, în pământul Bucovinei.
N-a existat cred că sat bucovinean pe unde pașii săi să nu fi călcat. Toate drumurile îi erau ca ale sale: nu avea nevoie de hartă, nici de GPS, ci ne uimea știind și numărul de semafoare dintre două puncte ale unei șosele. A respirat aerul proaspăt al obcinelor Bucovinei, a prețuit munca țăranilor și a celor ostenitori cu mintea, a iubit portul și obiceiurile din Bucovina, l-a iubit pe Ștefan cel Mare și a sădit această dragoste mai ales copiilor pe care îi primea ca ghid.
„Această cruntă boală a venit pentru neascultările noastre,”
De aceea, nu, părinte Pimen, nu pentru greșelile Înaltpreasfinției Voastră a venit această cruntă boală peste bătrânețile Înaltpreasfinției Voastre, încă puternice, dar totuși, purtătoare de urmele ostenelilor unei vieți de 90 de ani. A venit pentru neascultările noastre, pentru toate mâhnirile pe care vi le-am făcut, pentru toate nedesăvârșirile din cele pe care ni le-ați cerut să le împlinim. A venit această boală ca să fiți, și în ultimele zile ale vieții, împreună cu cei năpăstuiți, cu cei în durere, cu cei bolnavi, cu Bucovina iubită, dar atât de încercată și îndurerată de această molimă. Ați purtat-o pentru păcatele noastre, singur și departe, dar atât de aproape în duh de cei pe care îi iubeați. Și pentru aceasta, vă rugăm, iertați-ne.
Episcopul Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, mesaj dur
Și iertați-i și pe cei care v-au judecat, acum, ori mai înainte, pe cei care v-au vorbit de rău, pe cei care nu v-au înțeles zbuciumul, neodihna și durerea pentru redobândirea unei proprietăți a Bisericii. Poate, simțindu-se și ei fragili și neputincioși în fața vreunei boli sau în fața morții, vor învăța măcar acum să vă prețuiască mai mult și vor șterge lacrima cu care v-ați dus de aici, făcând un gest recuperator pentru Biserica din Bucovina”, a declarat Preasfințitului Părinte Damaschin, Episcopul Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, rostit vineri, 22 mai 2020, în cadrul slujbei de înmormântare a Înaltpreasfințitului Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților.
ÎPS Pimen a fost diagnosticat cu coronavirus a doua zi de Paşte, pe data de 20 aprilie. ÎPS Pimen a fost transportat la Matei Balş în Bucureşti. Aici, timp de o lună, medicii au făcut tot posibilul să îi salveze viaţa acestuia. Din păcate, nici vârsta şi nici celelalte probleme de inimă nu l-au ajutat să trăiască. ÎPS Pimen a murit în noaptea de 19 spre 20 mai, la fix 30 de zile de când a fost diagnosticat. O lume întreagă l-a plâns, iar Bucovina este în doliu.
Astăzi, mii de oameni l-au condus pe ultimul drum. Cu toate acestea, regulile de distanţare socială au fost obligatorii. Slujba de înmormântare s-a ţinut cu distanţare, iar oamenii au purtat măşti de protecţie. Mai mulţi preoţi au fost prezenţi, însă au existat şi membrii importanţi care au lipsit. Aceştia au trimis în schimb scrisori de adio. Scrisorile au fost citite la finalul slujbei. Acum, ÎPS Pimen este îngropat la Mânăstirea Sihăstria Putnei. Aceasta a fost utlima sa dorinţă.