Postacul știe un singur lucru, scriu emoționant impresionez.

Nu-mi convine ceva ies la tribuna rețelelor de socializare și-mi dau năduful. Nu-mi place ce face partidul XYZ, scriu o postare plină de miez și gata, mi-am făcut treaba de cetățean. Dacă primești atenție, cu atât mai mult riști să repeți acest comportament. Să ne punem tot felul de imagini cu doliu când în cealaltă parte a Globului s-a întâmpla o tragedie.

„Compasiunea şi empatia nu se învaţă peste noapte; lecţiile vieţii nu sunt niciodată simple. Pe măsură ce ne înălţăm către nemurire, trebuie să intre în joc şi un alt factor: răbdarea.” Brian L. Weiss

Pe cât de empatici și înconjurați de prieteni pe rețelele de socializare, pe atât de singuri și neimplicați în realitate. Da, sunt multe proiecte bune desfășurate în mediul online. Cu atât mai mult în această perioadă de restriște. Dar, pe lângă timp, statul pe insta-face-top mănâncă empatie. Tendința spre hiper-individualizare este foarte mare în cadrul acestor comunități de internauți.

Nu se rezolvă nimic când postăm ceva.

Când postăm ceva negativ, la început ne eliberăm. Suntem cuprinși de o satisfacție mare, cu timpul acest lucru devine nociv. Orgoliul creat de aprecieri, credem noi, ne validează persoana. Nu face nimic altceva decât să arate că sunt și alți oameni care își anulează realitatea cu o postare. Furia acesta ar trebui să ne determine să luăm decizii palpabile. Să acționăm, să schimbăm, să ne schimbăm. Fiecare postare de „patriot”, de „cetățean activ” bate câte un cui în sicriul evoluției.

Atitudinea pozitivă presupune implicare reală, meditarea și însemnarea unor reflexii ar trebui să urmeze unei acțiuni. Prima mișcare înțeleaptă este să comentăm pe baza unor acțiuni care au schimbat realitatea supărătoare.

Noi suntem problema când ne plângem prea des

Logica ne spune că 1 poate să greșească atunci când 10 spun alt lucru decât primul. Ești o victimă pentru că alegi să fii așa. Mai mult, scrii despre cât de victimă ești tu, pentru că alegi să nu reacționezi. Scrie într-un jurnal aceste situații grele, revii după câteva zile, vei înțelege din altă perspectivă acel „mare rău”. Fără smiorcăieli adăugate la smiorcăiala ta postac dezorientat.