Pământul ascunde sub suprafața sa structuri masive denumite „supercontinente”, cu mii de kilometri sub scoarță, potrivit unui studiu recent publicat în revista Nature. Aceste supercontinente, aflate sub Africa și Oceanul Pacific, sunt parte din vechile plăci tectonice și au fost identificate prin metodele analizei datelor de la cutremure.
Folosind vibrațiile generate de cutremure mari, cercetătorii au observat aceste structuri pentru prima dată acum aproximativ 50 de ani. Anomalii în datele seismice au sugerat existența unor regiuni neobișnuite care influențează mișcarea plăcilor tectonice și convectia mantalei. Aceste structuri reprezintă aproximativ 20% din granița dintre mantaua planetei și nucleu.
„Aceste descoperiri vor contribui la o mai bună înțelegere a convecției mantalei și a tectonicii plăcilor”, a menționat Claire Richardson, de la Universitatea de Stat din Arizona, subliniind complexitatea studiului proprietăților fizice, termice și chimice ale rocilor la adâncimi mari și condiții extreme.
Studiul condus de dr. Sujania Talavera-Soza de la Universitatea Utrecht a subliniat că în timp ce seismologii au observat încetinirea vitezei undelor seismice în jurul acestor supercontinente, nu se știa dacă sunt implicate în procesul de convecție sau doar „grămezi dense”.
Analiza recentă a arătat că LLSVP (provinciile mari cu viteză scăzută de forfecare) au cristale mai mari, indicând o vechime de cel puțin 500 de milioane de ani. „Studiul nostru arată că LLSVP sunt caracteristici de lungă durată,” a precizat Talavera-Soza, subliniind că aceste supercontinente sunt mai vechi decât regiunile înconjurătoare.
Descoperirea supercontinentelor subterane aduce un nou val de informații esențiale pentru înțelegerea și interpretarea geologiei și seismologiei planetare, oferind seismologilor perspective suplimentare asupra compoziției și dinamicii mantalei Pământului.