Descoperire arheologică: Femeie ascetă îngropată în lanțuri, lângă Ierusalim

La doar 3 kilometri de Orașul Vechi al Ierusalimului, în criptele mânăstirii bizantine de la Khirbat el-Masani, arheologii au făcut o descoperire remarcabilă. Un mormânt din secolul V al unei femei, înfășurată în lanțuri grele, a fost găsit, sugerând o practicare extremă a ascezei, relatează Live Science.

Săpăturile au scos la iveală mai multe schelete de bărbați, femei și copii. Totuși, un mormânt s-a distins prin faptul că rămășițele unei persoane erau legate cu lanțuri. Arheologii, conform Agerpres, susțin că aceste lanțuri nu au fost o formă de pedeapsă, ci au făcut parte dintr-un regim ascetic autoimpus în viața femeii respective.

După creștinarea oficială a Imperiului Roman în anul 380, fervoarea religioasă a dus la un avânt al ascezei și a ridicării de noi mânăstiri. Călugări și asceți, prin renunțarea la plăcerile pământești, căutau beatificarea. O metodă era viața pe un stâlp, unde predicau și se rugau, purtând adesea lanțuri grele, ceea ce este documentat mai mult în cazul bărbaților decât al femeilor.

Conform unui studiu publicat în Journal of Archaeological Science: Reports, inițial osemintele au fost atribuite greșit unui bărbat. Cu toate acestea, cercetările ulterioare, inclusiv analiza peptide din smalțul dentar, au confirmat că era vorba despre o femeie cu o vârstă estimată între 30 și 60 de ani. S-au identificat genele specifice cromozomului X, dar lipsa genei AMELY specifice cromozomului Y a dus la concluzia că aceasta era o femeie.

Deși se știe despre asceții femei din surse istorice, acestea urmau de obicei căi spirituale mai puțin rigide decât bărbații. În general, pentru femeile ascete, rugăciunea și meditația reprezintau esența drumului lor spiritual, iar utilizarea lanțurilor pentru auto-mortificare era rar întâlnită în rândul lor.

Descoperirea unei femei îngropate în lanțuri este considerată neobișnuită și evidențiază devotamentul său extrem. „Lanțurile erau considerate parte integrantă din identitatea ei ca ascet”, a explicat Elisabetta Boaretto, co-autoarea studiului și arheolog la Institutul Științific Weizmann din Israel. Ea a subliniat că înmormântarea a fost un prilej de a recunoaște și onora viața ei de asceză.