Trăim un prezent al dezvoltării și tehnologizării, al goanei după bani și oportunități, al imaginii pe care ne-o conturăm cu grijă în fața celorlalți.

Un prezent în care punem mult preț pe material și confort, uitând parcă de ceea ce ne-a fost esențial dat ca natură umană: sufletul, interiorul. Tot acest amalgam al lumii moderne ne împinge uneori spre a uita de noi înșine, în alergarea după stabilitate și faimă. Această ritmicitate nu poate însă funcționa la nesfârșit. Astfel că, în mod cert, mai devreme sau mai târziu, interiorul nostru ne aduce în punctul în care trebuie să spunem „stop”. Voit sau nu, acela este timpul în care trebuie să luăm decizia de a căuta ajutor din exterior. Și unde mergi atunci când simți că emoționalul e afectat? Ei bine, contextul lumii actuale se oprește în ultima perioadă la o adevărată graniță legată de acest aspect: preotul sau psihologul?

Deschizi ușa sufletului și mergi la preot sau la duhovnic pentru a căuta răspunsuri și a primi ghidare conform învățăturii creștine sau cauți un psiholog cu numeroase certificări și studii care să îți dea soluțiile minune? Între aceste două aspecte se restrâng problemele emoționale și apăsările lumii actuale.

Psihologia, prezență sporită în societate adusă în față intenționat?

Originea psihologiei ar data se pare de la finalul anilor 1500, aceasta făcând referire la aspectele personalității umane. Totuși, nu putem vorbi despre o amploare a acestei ramuri decât în ultimele decenii. Treptat însă, domeniul și-a făcut loc în diferite structuri ale societății. Angajatorii se raportează la domeniu oferind teste psihologice pentru obținerea unui loc de muncă. Obținerea unui permis de conducere nu poate fi lipsită de această testare psihologică. Tinerii cu probleme de personalitate și identitate sunt trimiși la psiholog. Mamelor cu o sensibilitate aparte după naștere, li se recomandă consilierea psihologică. Alcoolicilor sau celor cu probleme în dragoste de asemenea. Mai mult, încă de mici, în sistemul educațional, copiii trec prin testarea psihologică.

Învățătura bisericească poate întâlni aspecte din psihologie, precum este valabil și procesul invers

Dincolo de aceste aspecte, promovarea intensă a coaching-ului sau a cursurilor de psihologie realizate în afara unei instituții de învățământ sunt de asemenea scoase în față în societate. Într-un astfel de context, cu siguranță este firesc ca oricine să se afle într-un moment de răscruce atunci când se confruntă cu probleme personale, emoționale :” Cui mă voi adresa?Preotului sau psihologului?”

Multe persoane consideră în acest context al lumii moderne că psihologul nu este decât un adevărat înlocuitor al preotului, o schimbare „la modă” de care oricine poate beneficia. Ei bine, din nici un unghi, situația nu reflectă realitatea așa.

Deși din nefericire trăim vremuri în care se consideră „învechit” obiceiul de a ne rezolva problemele la duhovnic, nu la psiholog, cele două structuri nu sunt diametral opuse. Psihologul este cel care se preocupă sau preia partea de sănătate a sistemului nostru psihic, a laturii „tehnice” a organismului nostru. În același timp, preotul are responsabilitatea harică de a percepe problemele dincolo de latura umană, cu înțelegere și blândețe. De altfel, tot el, duhovnicul, călăuzește omul pe drumul anevoios al vieții, având însă un scop final: mântuirea sufletului.

Totuși cele două structuri se pot întâlni. Omul care cere îndrumarea duhovnicului primește „canonul” de a ierta, de a se smeri, de a răspândi în jurul lui bunătatea așa cum biserica lui Hristos ne învață. În procesul psihoterapeutic, aceleași aspecte, lansate sub terminologii diferite sunt de asemenea oferite drept îndrumare. Indiferent de problemele persoane care te aduc în fața psihologului, vei fi învățat să tolerezi, să ierți, să răspândești energia pozitivă în jurul tău. Iată cum cele două aspecte care tratează mintea și sufletul uman se pot întâlni.