Cel mai mare inamic al comunismului, încă de la începuturile sale era familia.
Atât timp cât părinții își pot exercita afecțiunea sau „posesiunea” asupra copilului lor, există riscul care el să se creadă un om special. Acest lucru influențează într-un mod negativ evoluția viitorului cetățean comunist.
Familia este o realitate burgheză care contrazice principiul de bază al comunismului, care vorbește despre societate în care toți oamenii sunt egali. Spre deosebire de nazism care urma o regulă egalității rasiale (doar anumite rase au drept de viață), regimul politic născut și crescut în sânul rusesc, are în vedere o aliniere a tuturor din punct de vedere economic. Organizare prin care se stabilește care este statutul social al unui întreg popor.
Fiecare ins în parte, în comunism, trebuie să muncească cât poate, dar să primească atât cât îi este necesar, indiferent de cât de mult a muncit. Un adevărat comunist este dispus să se sacrifice doar pentru binele comunității, el trebui să creadă doar în legea regimului, trebuie să fie un ateu convins.
În 1917 existau oameni care doreau să creeze această societate perfectă. Se pare că multe din ideile promulgate de Marx existau în anumite mituri și alte lucrări de timpul acesta. Cum ar fi, poate cea mai ciudată idee este cea a unei societăți în care nu există absolut deloc ideea de familie:
„Căsătoria nu este cunoscută, femeile sunt ale tuturor, iar copiii sunt crescuţi împreună. Nu există nici gelozie, nici ambiţie. Oamenii duc o viaţă simplă şi sănătoasă. Totul este rânduit cu grijă, şi funcţiile publice, şi traiul de zi cu zi, chiar şi hrana. Sistemul social, simplu şi precis, seamănă întru câtva cu comunismul.” Lucian Boia în Între înger și fiară. Mitul omului diferit din Antichitate până în zilele noastre
Atât timp cât femeia este necăsătorită și nu are o familie pentru care să se spetescă poate intra în câmpul muncii. Dacă toți copiii sunt crescuți la comun, nu te atașezi de propriii copii și nu există riscul de-al favoriza. Dar cel mai important nu vei pierde timpul cu creșterea lui. Iar toate principiile comuniste îi pot fi inoculate de cei care sunt angajați să facă asta.
Cele mai ciudat mituri de orientare comunistă există din Antichitate, când se spunea că există insule populate doar de femei, în care existau bărbați exploatați de el. Erau folosiți doar pentru reproducere. Devine o chestiune de nevoie. Sau femeia nu trebuia să fie atașată de vreun bărbat.
„Educaţia religioasă şi rigoarea morală sporită au dus, la sfârşitul Evului Mediu, la învestirea goliciunii cu atributele unei alterităţi profunde. Trupurile goale au devenit o adevărată obsesie, legată de promiscuitatea sexuală şi de canibalism: „În acest ţinut” – istoriseşte Mandeville – „căldura este nespus de mare, iar bărbaţii şi femeile obişnuiesc să umble în pielea goală, bătându-şi joc de străinii pe care îi văd îmbrăcaţi[ … ]. Femeile nu se mărită, ci sunt ale tuturor şi nu se împotrivesc nici unui bărbat.” Nu numai femeile, ci şi ogoarele sunt ale tuturor: „Ogoarele sunt puse laolaltă: unul le stăpâneşte vreme de un an, apoi vine rândul altuia şi tot aşa, fiecare luând ceea ce îi face trebuinţă [ … ] . Astfel, toţi sunt la fel de avuţi.” ,,Au însă un obicei rău, pentru că le place să mănânce carne de om mai mult decât orice altă carne[ … ]. Negustorii cutreieră ţinutul să vândă copii, iar oamenii îi cumpără. Dacă sunt dolofani, îi mănâncă repede, iar dacă sunt slabi, îi pun la îngrăşat şi spun că nu se află pe lume carne mai bună şi mai dulce.”
