Cochiliile scoicilor, inclusiv cea a unui exemplar remarcabil numit Hafrun, pot ajuta oamenii de știință să înțeleagă fluxul curenților din Oceanul Atlantic și să anticipeze potențialul colaps al sistemului AMOC, esențial pentru climat. Hafrun, o moluscă pescuită în largul coastei Islandei, a trăit timp de 507 ani în apele Atlanticului de Nord, oferind cercetătorilor date prețioase despre schimbările de salinitate și temperatură ale oceanelor.
Oamenii de știință, printre care David Reynolds de la Universitatea Exeter, valorifică aceste analizări pentru a răspunde întrebărilor esențiale referitoare la sistemul oceanic. „Putem răspunde la întrebări pe care nu le puteam pune înainte”, a explicat Reynolds. AMOC, banda rulantă a oceanului, transportă apa între emisfere și joacă un rol vital în echilibrul oceanelor.
Pe fondul încălzirii globale, calota glaciară din Groenlanda se topește rapid, contribuind la schimbări critice în Atlanticul de Nord și afectând fluxul de curenți sărați și grei necesari pentru menținerea AMOC. Studiile recente, inclusiv două analize preliminare efectuate anul acesta, prognozează un posibil colaps al AMOC în jurul anului 2050.
Aceste schimbări nu sunt fără consecințe, putând duce la ierni aspre în Europa de Nord, creșteri ale nivelului mării pe coasta SUA și variabilități extreme ale precipitațiilor în jurul ecuatorului. Tim Lenton, de asemenea cercetător la Universitatea Exeter, a subliniat provocările și urgența acțiunii: „Nu știu dacă vom obține datele la timp înainte ca natura să ne dea răspunsul”, însă „uneori cunoști destule încât să știi că trebuie să acționezi.”
Studiile sugerează că puține specii sunt mai valoroase pentru a înțelege trecutul oceanelor ca Arctica islandica. Reynolds și echipa sa au creat un istoric al mării extins pe o durată de 1.357 de ani, oferind o imagine detaliată asupra trecutului climatic al planetei. Cercetările actuale, prin analogie cu „copacii mărilor”, oferă date esențiale pentru evaluarea impactului asupra climatului modern.