A multora dintre familii. Cum s-a ajuns aici? Ce a făcut ca el să lase pădurea pentru oameni? Vei afla din rândurile de mai jos totul despre originile acestei rase, dar și prezentul ei. Vei găsi și multe alte informații legate de personalitatea, comportamentul, temperamentul, dar și condițiile de viață și îngrijire potrivite pentru un Ciobănesc German.
1. Ciobănesc German – ce trebuie să știi despre Ciobănescul German?
Legenda despre strămoșul lup al Ciobănescului German se bazează, în principal, pe caracteristicile fizice generale ale câinelui, care îl aseamănă foarte tare cu un lup. Într-adevăr, Ciobănescul German nu poate trece neobservat niciunde cu o așa atitudine nobilă și distantă.
Literatura de specialitate menționează Ciobănescul German ca fiind un câine de stână, un câine al ciobanilor germani din vremurile străvechi, care s-a adaptat în timp condițiilor de climă ale zonei în care trăia – câmpie, deal sau munte, modificându-și talia sau viteza de mișcare.
Așa au apărut mai multe tipuri de Ciobănesc German. S-a constatat, chiar, că existau împerecheri numeroase între câinii ciobănești și lup, descendenții fiind folosiți pentru pază și domesticiți.
Rasa a fost modificată în anul 1880 de către nemți, care i-au vrut câini utilitari. Au fost, astfel, salvați de la dispariția care îi amenința la începutul secolului XX. În timpul Primului Război Mondial, Ciobăneștii Germani au fost folosiți ca și câini mesageri, dar și pentru localizarea răniților.
Odată cu admirația soldaților pentru câinii din această rasă, pe care i-au și luat cu ei atunci când s-au întors din război, a crescut și popularitatea lor. În prezent, Ciobănescul German este răspândit în aproape întreaga lume. El nu mai este doar ajutorul ciobanului, a evoluat într-un adevărat câine de pază, protecție și nu numai. Este implicat în numeroase alte activități, care îi pun în lumină calitățile pe care le are.
Din punct de vedere fizic, Ciobănescul German este un câine robust, cu oase puternice și o apariție intimidantă. Capul este bine proporționat, deși este mare și ușor alungit spre nas, dar fără a fi ascuțit. Câinele are fruntea lată, botul și maxilarele puternice și dinți masivi, care se închid în „foarfecă”. Are o privire vioaie datorită ochilor migdalați, ușor oblici, de dimensiuni medii și își poartă urechile vertical, cu vârful ascuțit în sus. Corpul este lung, iar spatele lăsat în jos la exemplarele din rasă pură și drept la metiș.
Labele sunt mici, rotunde și bine închise, cu unghii scurte și puternice. Ciobănescul German își poartă coada stufoasă și lungă arcuită sau în jos. Părul poate fi scurt, mediu sau lung și aspru. În ceea ce privește culoarea unui Ciobănesc German, există o gamă variată de nuanțe acceptate: negru, maroniu, roșcat, galben, gri – fier, alb, cenușiu sau lupie.
La maturitate, masculii din rasa Ciobănesc German pot atinge o înălțime de 60 – 65 cm, pe când femelele, ceva mai mici, ajung la doar 55 – 60 cm. Greutatea unui mascul variază între 30 și 40 kg, în timp ce femela nu depășește 32 kg. Un Ciobănesc German este un câine longeviv, durata de viață fiind de până la 13 ani, dacă este îngrijit așa cum trebuie.
2. Comportamentul, personalitatea și temperamentul cățelului Ciobănesc German
Ciobănescul German este un câine extrem de atașat de stăpân și docil, lucru care îl face să fie ușor de dresat. În plus, îi și place să facă pe plac și va primi cu bucurie orice sarcină îi este atribuită.
Este înțelegător, liniștit și ușor de abordat și are foarte mare încredere în stăpân. Are reacții tipice câinilor de pază și protecție, este iute, dar pe cât de iute, pe atât de echilibrat emoțional. Nu-l sperie noutățile, din contră, se adaptează rapid situațiilor neprevăzute. Chiar și așa, nu este un câine „de poală”. Are nevoie de un stăpân ferm, dar care să nu recurgă la violență. Ciobănescul German nu suportă să fie tratat dur.
Ciobănescul German este inteligent și muncitor și își va face întotdeauna treaba care i-a fost dată. Învață și destul de repede și pune totul în aplicare cu scopul de a ajuta. Dresat corect și crescut într-un mediu benefic, el este un bun animal de companie, un prieten de nădejde și un tovarăș de joacă pentru copii. Trebuie, însă, întotdeauna supravegheată relația dintre ei. Acest lucru este valabil pentru orice rasă, cu atât mai mult în cazul celor puternice.
Un copil nu știe cum să se poate cu un cățel și, implicit, nici cățelul nu știe că cel mic nu vrea să îi facă rău dacă îl trage de urechi, coadă sau se urcă pe el. O comunicare bună între ei duce la o relație de lungă durată, pentru că Ciobănescul German se atașează foarte repede de familia în care trăiește. Din acest motiv, nu este recomandat să fie lăsat prea mult singur. Anxietatea de separare, totuși, trebuie evitată. Poți lucra la asta, lăsându-l puțin câte puțin singur, câte 10, 20, 30 de minute, până când se va obișnui cu faptul că tu mai și pleci și nu este o tragedie să petreacă puțin timp fără tine.
Are nevoie să fie socializat de mic, să cunoască oamenii din familie, rudele apropiate, prietenii sau vecinii, pentru că are tendința de a fi agresiv cu străinii din dorința de a-și apăra stăpânul. La fel este și în cazul animalelor. Dacă este obișnuit încă de mic cu ele, nu va fi o problemă pentru el mai târziu să întâlnească sau trăiască împreună cu alte animale.
Probleme în comportamentul câinelui pot apărea atunci când este lăsat să creadă că el este stăpânul sau când nu este stimulat suficient, nu are parte de exercițiile și mișcarea de care are nevoie pentru a-și consuma energia. Așadar, nu este un câine recomandat oricui.
Ciobănescul German are nevoie de un stăpân în care să vadă ceva mai mult decât are el. Dacă va simți că te poate domina și că are o minte mai puternică decât a ta, nu te va asculta. La fel și dacă ești prea dur cu el. Echilibrul este, deci, cheia succesului în cazul Ciobănescului German. Nu-l personaliza și nu-l trata ca pe un copil.
El va asculta de cel care emană o autoritate naturală. Încearcă să îi găsești tot timpul ceva de făcut, pentru că nu este genul care să stea și să lenevească pe canapea ore în șir. Dacă nu ai o viață activă, poate fi o problemă pentru tine să ai un Ciobănesc German. Și va fi o problemă și pentru el. Are nevoie să fie stimulat atât fizic, cât și mental, pentru că doar așa îl vei ține departe de frustrare. O plimbare lungă, de până la două ore pe zi, poate fi suficientă pentru el.
Poți începe dresajul cu un Ciobănesc German de la 7-8 săptămâni (predresaj), asta pentru că absoarbe destul de repede informațiile, dar nu la fel de repede le poate și „așeza” în minte la această vârstă. Este posibil să dureze ceva timp până va înțelege complet ce are de făcut. Îi plac mult exercițiile, pentru că îl stimulează din toate punctele de vedere, lucru total în beneficiul tău.
Începând cu 6 luni în cazul rasei pure și un an în cazul metișului, îl poți duce la dresaj. Puțin ajutor nu strică!
3. Ciobănesc German – condiții de viață, îngrijire și sensibilitate la boli
Alimentația Ciobănescului German este specifică animalelor carnivore, bazată pe proteine, iar porțiile se stabilesc în funcție de activitatea zilnică. Alimentele pot fi carnea de vită, de pasăre sau chiar oaie și miel, cea din urmă, însă, nu în cantități foarte mari.
Este de evitat carnea de porc și subprodusele de abator, cum ar fi oase, organe sau grăsimi animale. Carnea de pește și vânat sunt și ele acceptate în alimentația Ciobănescului German. Din produsele vegetale pot fi incluse în alimentație orezul, morcovii, spanacul, fasolea verde, salata, țelina sau broccoli. Sunt de evitat fasolea uscată, conopida sau varza. Fructele pot fi consumate ocazional, în cantități mici (afine).
Îngrijirea dinților se face cu jucării pentru ros sau produse special create pentru asta, care să ajute la prevenirea tartrului și plăcii bacteriene. Periajul trebuie făcut de câteva ori pe săptămână, pentru a fi îndepărtat părul deja căzut. În cazul exemplarelor cu păr lung, este necesar pieptănatul.
Baia se va face doar dacă este nevoie, nu regulat. În perioadele de năpârlire poate să piardă mult păr, dar periajul îl va ajuta în acest sens.
Ciobănescul German nu scapă nici el de predispoziția la boli, printre cele mai comune fiind torsiunea gastrică, tradusă prin umplerea stomacului cu aer și torsionarea acestuia, displazia de șold, care are ca rezultat șchiopătatul și artrita consecutivă, epilepsia, piodermita sau infecții severe ale pielii, diabetul sau insuficiența pancreatică.
Specifice rasei sunt și alergiile și infecțiile auriculare, adică infecțiile urechilor.
Ciobănescul German este mai potrivit pentru cei care stau la curte sau, cel puțin, au posibilitatea să-l ducă în locuri unde poate alerga în voie – păduri, de exemplu. Nu se pretează pentru un câine de apartament sau pentru un stăpân sedentar ori cu o viață atât de ocupată încât să poată să îi acorde doar o oră pe zi din timpul său.
Nu trebuie să fie ținut niciodată legat. Nu reacționează bine la constrângere și nici nu va fi un câine de pază mai bun dacă stă lângă cușcă. Nu vei face decât să îi stârnești instinctul de apărare, iar situația poate degenera.
Rasa este una prolifică. O femelă Ciobănesc German poate aduce pe lume între 8 și 12 pui la o naștere. Este important să știi că, dacă îți dorești un pui, nu ar trebui să-l iei de lângă mamă mai devreme de 3 luni și dacă vrei ca rasa să fie pură, apelează la crescători de încredere, care să-ți asigure sănătatea puiului și imposibilitatea apariției oricăror boli ereditare.
Un crescător bun verifică înainte de împerechere starea de sănătate a părinților.
Acestea fiind spuse, un Ciobănesc German nu este un câine atât de dificil de îngrijit, dacă nici tu nu ești un stăpân delăsător. El nu cere prea multe. Plimbare, dresaj și îngrijire și este gata să-ți ofere ceea ce îi ceri. Mai cere, în schimb, ceva foarte important. Respect. Și îl oferă și el dacă îl primește. Tu ești gata să aduci un pui de Ciobănesc German în viața ta?